craciunarii

DEX:
craciunar=hot de craciun
a se vedea gainar=hot de gaini.

cine mi-a furat craciunul:
1. seful
care dupa ce a aflat ca ascult colinde la magic fm a replicat foarte suav:
si ce planuri ai pentru ziua de astazi? ce intalniri ai? ai terminat rapoartele? care sunt obiectivele pe care doresti sa le indeplinesti?
exact in spiritul craciunului...

2. clientii
care daca in anii trecuti spuneau inca din octombrie - sa lasam chestia asta dupa sarbatori
acum parca au uitat ca mai sunt 13 zile pana la craciun.
ba parca sunt si mai inversunati in stilul de lucru si vor totul acum.
sau ieri.

3. parintii
care se cantoneaza in fixismele lor si uita ca totusi bradul de craciun trebuie sa stea in casa si nu unde li se nazare lor (aka afara, in frig)
care uita ca de craciun se mananca bucate traditionale... de craciun si nu eterna friptura de pui
care sunt si vor ramane experti in a ma chinui prin stilul lor de a comunica
care au uitat sa se bucure si sa iubeasca asa cum trebuie
care au devenit fragili si easily broken.

4. prietenul meu
care este el insusi
care inca nu stie cand este cazul / cum sa poarte a grown up conversation
caruia ii place sa fie buricul pamantului si tot restul universului sa graviteze in jurul lui
pentru care este mult prea important sa isi satisfaca toate capriciile de moment pentru a-si aminti ca imi face rau prin stilul lui de a actiona
care este trist. si nu ar trebui sa fie.

5. frigul din camera
craciunul trebuia sa fie o perioada in care este cald in camera si frig afara.
this is not the case.
afara este mai cald.

6. eu
pentru ca nu ma mai impresioneaza nimic.
pentru ca nu imi mai gasesc surse de fericire

pentru cine sunt craciunar?
pentru toti cei de mai sus si pentru mine insami.

au mai ramas doua raze de speranta:
- magic fm cu al sau decembrie plin de colinde (chiar daca acestea se repeta din ora in ora)
- cartea pe care o citesc (chiar daca este pe terminate).

adica singurele doua lucruri de care ma inconjor care nu implica interactiunea directa cu oamenii.
cu craciunarii.

PS:
sa nu ma ia nimeni cu tampenii de genul
"ai uitat semnificatia sfintei sarbatori a nasterii domnului"
semnificatia este cea pe care alegem noi sa o dam
si faptul ca unii o denumesc sfanta... well this is a figure of speech

tell me lies tell me sweet little lies

ieri intr-o librarie pe dorobanti:
- intra un pustiulica de maxim 10 ani, insotit de mama sa, si intreaba intepat: aveti carte de germana de a treia?
- vanzatoarea: nu
- mama (o tipa business type cu pantofi mihai albu si geanta nu de calitatea LV ci de pretul LV): bine, hai ca ai scapat.
- ies cei doi din librarie dupa care
- dialogul continua intr-o franceza pe care eu nu as fi in stare sa o vorbesc dupa 8 ani de franceza si 2 meditatori

ok then: sa facem rezumatul intr-un scurt CV
- varsta: maxim 10 ani
- limbi straine vorbite: romana (excelent), franceza (excelent), germana (incepator-mediu - presupun), engleza (mediu cu siguranta - profesor=CartoonNetword, Jetix, etc)
- calitati: excelente abilitati de comunicare, background social solid.

ce trebuie sa intelegem de aici:
- fiecare om trebuie sa treaca prin urmatoarele intrebari:
1. cate limbi straine am vorbit cand eram cu puta in nisip cu mama & papa?
2. cate conturi bancare au parintii?
3. ce geanta poarta mama?

daca
raspunsurile sunt:
1. 0 (zero) (pentru cei din ardeal maghiara nu prea se pune. iar limba rromani doesn't count by default)
2. 7
OK: reformulez intrebarea: cate conturi de ECONOMII au parintii?
aaaa, pai in cazul asta... 0 (zero).
3. aici e simplu: scrie mare si auriu D&G
intrebare ajutatoare: de unde a cumparat-o?
raspuns: din piata.

atunci
cred ca ar trebui sa incetam sa ne mai face viata amara
framantandu-ne
si intrebandu-ne:
de ce NU suntem directori generali ai propriei companii multinationale.

constitutia noastra (si a tuturor statelor de altfel) incearca sa ne vrajeasca cu o mare gogoasa:
gogosa egalitatii de sanse.

hai sa fim seriosi si sa dovedim neuron!

chestia nasoala este ca unii o inghit pe nemestecate si ne scot ochii cu ea, f*tandu-ne la cap cu intrebari filosofice de genul:
EX 1:
ce este de capul vostru? nu v-ati luat nici casa, nu v-ati luat nici masina!
nu sunteti in stare de nimic!

sau

EX 2: de ce nu intri in politica, poate ajungi si tu pe la parlamentul european.

pai ete de ce: pentru ca nu am avut background-ul care trebuie.
si de ce asta?
pentru ca ai mei nu au avut nici ei background-ul care trebuie.
si guess what: nici background-ul progeniturilor mele nu va fi cu mult mai stralucit.

si cu toate acestea:
never take life seriously. nobody gets out alive anyway.

dictionar: LV = Louis Vuitton

don't take it as commercials, take it as shopping tips

3 chestii:


1. bicicleta plianta.
pret (magazin bucurestii vechi) - aproximativ 3500 lei (marca brompton).
arata mica in varianta sandwich
arata ca draku in varianta bicicleta.

motive pentru care sa cumperi:

a) sa arati total ridicol calarind o chestie ridicol de scumpa

b) sa gasesti in sfarsit utilitate la gentile imense pe care le cara domnisoarele.
... iti dai seama fataaa cat de cool e sa mergi cu bicicleta pe umar...

c) sa ai aceelasi tip de bicicleta ca domnul Malaiele (asa cum sustine vanzatorul la prezentarea produsului)
...c1) daca domnul Malaiele are brompton de ce trebuie sa am si eu?
...c2) actorii parca nu prea aveau bani...
...c3) de cand domnul Malaiele a devenit trend maker pentru biciclete??

2. aparat de fiert oua
what the fuck is wrong with the old method???

sa inteleg ca nu mai este la moda sa iti fierbi ouale in apa?

sa inteleg ca a sosit momentul sa investim mai mult pentru ouale din dotare?



3. aparat de facut iaurt

hmm... sa incercam ceva finante:

daca litrul de lapte dulce costa aproximativ 3.0-3.5 lei
si
litrul de iaurt/sana costa cam tot atat

de ce sa investesti 200-300 lei intr-un aparat care face magistrala transformare a unui leu intr-un leu?

de aia mon cher, de aia!

cumparatorii nostri sunt mai destepti decat cumparatorii lor?

till google do us apart

de la apostolul google citire:
astazi este ziua cercurilor prin cereale (fara lapte).

si de aici porneste isteria:

am gasit (fara eforturi considerabile) in cursul unei singure zile, pana la ora publicarii acestei postari (15.00) peste 100 de bloguri si publicatii in limba romana care au preluat informatia prezentata de google si au dezvoltat-o.

si toate astea printr-o singura imagine.
the power of love
se transforma subit in
the power of doodle.

all the people in the house sing with me:

Baby if you google it to me
I'll google it to you
I know what you want
You know I got it

Baby if you google it to me
I'll google it to you
As long as you want
You know i got it

cercuri in lanuri sau can you draw me my personal crop circle?

baietii veseli care au scris biblia au nimerit-o cu o chestie.
in rai exista pomi interzisi.

cica ar fi doua bucati. discutabil.

din unul a halit fratele adam si a iesit prost. a fost extradat.
pomul cu pricina ar fi fost cel al cunoasterii binelui si al raului.

eu zic ca la momentul savarsirii infractiunii adam tocmai luase pranzul.
si si-a spus, what the hell, just a snack...

pentru ca se vede treaba ca insusirea calitatilor pomului este direct proportionala cu volumul ingurgitat.
altfel nu se explica motivul pentru care singura chestie care l-a isterizat pe musiu adam este
"oh my good, i am nacked!!! shit!"

poate ca daca omul NU ar fi mancat ca un porc inainte de a gusta din mar
si-ar fi dat seama ca ar fi fost interesant sa mai guste si din alte fructe interzise doar de dragul de a afla chestii.

si sa nu imi spuna cineva ca nu a gustat alte delicatese "classified" doar fiindca si-a dat seama ca asta nu este bine.
nop, nop, nop!

dupa cum spuneam, adam mancase ca un porc inainte de a incerca marul.
deci omul a ingurgitat o doza nesemnificativa si de asta nu prea s-a lamurit cum sta treaba cu chestiile astea complicate, binele si raul.

ca doza a fost total insuficienta sta marturie tot restul bibliei.
in felul acesta se explica:
- de ce feciorasul cain si-a kilarit miseleste fratele.
- de ce za holly God a tot trimis remaindere ca e bine sa fii bun
EX:
* printarea celor 10 porunci (poate daca cititi va intra mai bine in cap ce e bine si ce e rau)
* fiule du-te tu si le explica, tu esti mai tanar, poate le vorbesti pe limba lor
- de ce o sa dam coltul loviti de apocalipsa

daca nenea adam ar fi papat toata portia copacioasa si ar fi trecut si la felul 2, 3, etc
atunci baietii veseli de la google nu ar fi avut astazi ca doodle misterul cercurilor in lan.

am fi stiut despre ce este vorba in propozitie.
asa, my friend, what the hell do we know?
2 chestii:
ca ne nastem si ca murim
si culmea ironiei: habar nu avem cand este de bine si cand este de rau.

where am I?

din nebuloasele zilei de astazi am decis sa trag o concluzie.
today my life sucks...

probabil ca sufar de un dezechilibru de chimicale sau probabil ca pur si simplu imi vad viata asa cum isi vede un barbat amanta a doua zi dupa prima noapte de sex, fara make-up.

nu imi place ce fac.
nu imi place ce am devenit.
nu imi plac oamenii cu care lucrez.
nu imi mai place nimic.

este posibil sa fi ajuns la concluzia asta dupa o serie de lungi si nesfarsite zile negre si intunecate prin care am trecut.

cert este ca m-am plafonat si acum nu stiu pe unde sa scot camasa mai bine si mai elegant.
imi trebuie o schimbare si inca una rapida. altfel o iau razna.

intrebarea este: de unde sa imi fac curaj de schimbare?

intrebarea este: in ce unitate de masura trebuie sa fie exprimata schimbarea pentru a ma drege de starea in care ma aflu?

intrebarea este: incotro mon cher? o fi bine la bulivard???

nu am un raspuns azi.
tot ce am este o stare de greato-lene si un post-it.
acesta.

ce-i mână pe ei în luptă

from 9am with love:
Omul de afaceri Ionut Negoita a declarat, marti, ca va oferi jucatorilor echipei nationale apartamente in valoare totala de 1,5 milioane de euro, in cazul in care acestia vor reusi sa califice selectionata Romaniei la Campionatul Mondial din 2010, din Africa de Sud.
"Le voi da jucatorilor 1,5 milioane de euro in apartamente, in cazul in care nationala merge la Mondiale. Sunt sanse reale sa ne calificam, dar depinde de cat de bine se va mobiliza echipa la aceste doua jocuri, cu Serbia si Austria. De obicei, reusim sa castigam cand suntem in situatii speciale. Am vorbit cu Mircea Sandu, este de acord cu propunerea mea. Sper sa mai vina si alti oameni cu initiative de acest gen", a spus Ionut Negoita, conform NewsIn.

pai beei, ce e aia un apartament în zilelea astea? măcar dacă ar fi fost o casă.
draku, ce motivaţie pozitivă practicaţi voi ăştia???

mi se pare de bun simţ să mai sară şi alţi prietenari cu iniţiativa la înaintare.
adică ce sens are frăţâne să primeşti un apartament chior aşa, de doru lelii?
cine a mai vazut apartament fără parcare?
şi ce e aia apartament fără mobilă mobexpert şi bucătărie franke incluse?
ce, noi (fotbaliştii) suntem amatori?
şi cum e aia apartament fără pâine şi sare la întâmpinare?
adică nu există nici un fel de respect pentru noi cei care reprezentăm românica peste hotare???
adikă voi vreţi să fim cu self respectu' la nivelul gazonului şi să nu mai nimerim mingea?
adikă vreţi să fim naturali, bei?

puneţi mâna şi daţi la tata cu cotizaţia.
ce, vă doare mâna să daţi şi voi o maşinuţă, o excursie prin caraibe all inclusive şi nişte frumuseţi exotice?
mizilic ce dreaku...
hai, executarea!
vreţi onoare, onoraţi la băiatul.

well, pentru ca onor fotbaliştii selecţionaşi să fie veseli şi potenţi la minge vin şi io cu iniţiativa şi le dau bomboana.
şi lumânările.
coliva nu că nu ştiu cum se face.

de ce?
ete mai jos de ce:
(filmuleţul poate fi văzut şi fără sunet.
expresia feţei is more than enough)

bleahh mutule!
bleahh, bleahh, bleahh!

Mutu ii sperie pe sarbi cu imnul. Asculta-l cum canta!

StirileProTV.ro

din spatele usilor inchise

suntem exact asa cum ne este stilul de a lucra.
în mod repetat am constatat corelarea directă între caracterul nostru şi modul în care ne defăşurăm artistic la biroul nostru cel de toate zilele.

spre exemplificare voi diseca un coleg.
să îl numim caisă.
şi îl voi diseca în stil fotografic - trăgând cadre.

cadrul 1: începem cu uşa.
aceasta este etern închisă.
iar voinţa închiderii nu este proprie nici uşii şi nici colegilor de birou ci invariabil subiectului analizat.
(de 4 ani de când îl cunosc, uşa aceea a stat deschisă doar când caisă a lipsit din birou - ceea ce este un lucru bun - uşa este pe post de 6, caisă nu'i)
caisă's life este exact aşa: ascunsă în spatele aparenţei. iar ca să pătrunzi trebuie să treci de bariera autoimpusă = uşa.

cadrul 2: biroul
impecabil.
elemente de identificare:
- calculatorul (evident) navă spaţială <=> my motto: eu sunt superlativ. deci lucrurile care mă înconjoară să facă bine şi să fie superlative de asemenea.
- o foaie cu "to do" <=> "i do not have a soul. i have a "to do" list"
- elementele ce constituie subiectul muncii prezente şi imediate
- 3 elemente personale şi impersonale în acelaşi timp (mici obiecte de decor primite de la cunoscuţi. nimic primit de la girlfriend (să o numim caisată)).
evident şi biroul seamănă cu caisă: ceea ce lasă să fie văzut este minimum minimorum.
dichiseala este la loc de cinste. un element de vestimentaţie nelalocul lui este prilej de obsesie.
biroul este manifestul lui caisă: trebuie să ştiţi doar ce vă dau EU voie să ştiţi.
rezumând: obsesie pentru detalii şi ermetism.

cadrul 3: dulapurile
- mai mult decât evident, mereu închise. molipsitor de închise (eu m-am infestat de virus şi astfel port un buchet de chei după mine)
- în dulapuri se află tot ce nu trebuie să se găsească pe birou. până şi pachetul de biscuiţi care tocmai a fost cumpărat şi urmează a fi rontzăit.

cadrul 4: scaunul
- unul fix. nu că nu ar fi auzit de scaune ergonomice. să nu uităm: totul trebuie pus la locul lui - scaunele ergonomice au prostul obicei de a se mişca. deci fiind neascultătoare nu au ce căuta în peisaj.
- poziţia pe scaun: cât mai dreaptă. ca şi cum onorabilul scaun are în dotare un băţ de înfipt în fund pentru sporirea verticalităţii.
şi este normal să fie aşa: nu ne permitem să fim decât mister "I am to good to be true". cocoaşa nu se încadrează în peisaj.

cadrul 5: elemente aleatorii
- cărţile. acestea când poposesc pe birou, a dracu' mereu aterizează cu faţa în jos şi cotorul poziţionat astfel încât să fie cât mai puţin vizibil de alienii vizitatori
- gunoiul. foile sfărşesc în coşul de gunoi sfârtecate. de ce: de la mine nu v-a transpira nimic ce nu are voie să transpire. deci tot ce a transpirat va fi distrus deîndată. urmarea: nu avem un shredder. dar, then again , nici nu ne trebuie unul. acest punct este iarăşi microbian şi viral. ...nici eu nu am nevoie de shreder.
- coşul de gunoi. este poziţionat cât mai departe de ochii privitorilor <=> there are no skeletons in my closet.
- desktop-ul: well, ghici câte icon-uri sunt pe desktop! 1 (unul). recicle bin. (desktop aproape viral).

teoria mea este susţinută de exemplul propriului birou:
- o claie mare de documente, pixuri, bani, covrigei, mascote & stuff.
de zici că nici nu am birou ci o mai degrabă o oglindă.

little details are making the difference.
little details are telling the true story
the important thing is to know how to spot them and to be a good puzzle resolver.

once again life is not fair

clar că
life is not even close of being fair but today this has striked me again.
şi de data aceasta nu mă refer la mine.

în ultimele două zile am avut de a face cu două tipuri total diferite de clienţi.
in continuare nu voi scrie despre tipurile de afaceri şi nici despre tipurile de "the big boss".
voi scrie despre oameni.

clientu' de yesterday:
- stupid as mud
- stupid as mud again
- avid căutător de nod în papură
- cârcotaş până în măduva oaselor
- impertinent
- în mod constant trebuia să îî explic de 3 ori până înţelegea idei simple (gen că o chestie este arborescentă şi NU liniară)
- fără nici un fel de habar în a aplica regula "mai întâi asculă şi apoi întrebă "(you cow's husband!)
- un om pentru care o bibliotecă întreagă de cărţi gen "Cum să comunicăm bine cu clienţii dificili" nu este suficientă
- and did I mentioned stupid as mud???

clientu' de today:
- a real pleasure
- cu un nivel de bun simţ care depăşeşte cu mult media
- s-a prins repede şi uşor de toate chestiile pe care i le explicam
- in momentul în care a descoperit că lucrurile nu se întâmplă chiar aşa cum îşi imagina că ar trebui să se întâmple a încercat din toţi rărunchii să fie cât mai constructiv, fără să prezinte nici o urmă de cârcoteală
- tot dialogul s-a desfăşurat sub deviza let's do things better!

şi acum celelalte diferenţe dintre cei doi clienţi:

clientul de yesterday:
- îşi petrece viaţa de la 9 la 18 ore în clădiri sticloase cu toate condiţiile included
- ţoale versace, prada & co
- mercendesu' la scară cu şofer la volan

clientul de today:
- punctul de lucru: un depozit în care se deschide uşa ca să intre căldura de afară.
- colegii: nişte prietenari care urlă din toate corzile vocale la fiecare chestie măruntă ce nu le convine
- ţoale cumpărate de pe catwalk-ul din europa de lângă pod colentina
- merţandes-ul model RATB.

de ce lucrurile stau în felul acesta?
de ce o diferenţă atât de mare între ceea ce poţi şi ceea ce obţii?
răspunsul este atât de complicat încât unica explicaţie valabilă, deşi superficială, este:
because life sucks.

spam si colectare de date personale cu coenzimea Q10

spânzurătoarea amarului

am descoperit locul în care nu mai este nici supărare nici suspin.
sau cel puţin locul în care se înneacă cele anterior menţionate.

vestea bună este că se află pe lumea aceasta.
vestea proastă este că dăunează grav sănătăţii.

i am talking about the one and only: KFC

- te-ai certat cu boy/girl-friend-ul/a? - o porţie de crispy strips detensionează relaţia.

- seful te-a făcut varză? - the hot wings or să îţi dea aripi şi vei deveni cel mai productiv pui de aprozar din companie.

- tocmai ai constatat că nu ai cu ce să îţi plăteşti ipoteca? atunci necazul încape numa bine într-un bucket de varietăţi. dacă faci rost de credit de refinanţare, un snack box este suficient.

masa de la kfc după un eveniment neplăcut este ca ciorba de potroace după o noapte de beţie.
este ca ţigara de după o partidă de sex cu o tipă urâtă şi grasă.
este ca rivanolul de pe pansament.

este forma de răzbunare pe lume, pe şef, pe boy-girl-friend şi poate inconştient pe tine însuţi
şi în acelaşi timp este ca un fel de leac băbesc (tratament intensiv cu ceai de sunătoare după o operaţie pe creier).

nu mai contează cât de mult ai scos limba pe banda de alergat
nu mai contează prelegerile savante despre chestiile nasoale care ţi se pot întâmpla de la fast-food
nu mai contează că aproape invariabil cântarul intră în colaps cănd se procopseşte cu muşteriul pe el
orice păleşte în faţa paradisului ex-cotcodăcitor.

the kfc dinner is the moment of relief after a hard day.
it's the eternal sunshine of the spotless mind.
it's the ultimate brain spa.

tv makes the superstar

cine sunt vedetele în românia?
păi să vedem.

avem:

* categoria "doamnelor şi domnilor" a oamenii din mass-media (în special segmentul divertisment) (m. rădulescu, a. marin, )

* categoria "zdranga-zdranga" - adică toţi cei care se ocupă de muzică (de la manele până la operă)

* categoria "98%zmeura de aur" - "actorii" (cu şi fără ghilimele. eu prefer varianta cu)

* categoria "sexi brăileanca" - (pentru aprofundare a se vedea DDTV, OTV, etc.)

* categoria "bă, eu sunt politician, daaa?" - Jiji, Băse & co

* categoria "papa a făcut bani, eu completez CEC-uri" - aka iri, ţânţâreanu anofel...

* categoria "i do fashion, me" - botezatu & botezatele

* categoria "nu sunt struţ dar nici cămilă" sau "sincretismul artelor"- combinaţie între cele anterior menţionate

* categoria "frec mingea deci exist" - ză fotball players (copii de mingi will do as well) where mutu is doing all the talking

* categoria "the others"

boooooon
marvelos de-a dreptul.

urmează întrebarea de ce? (tolea, de ce?)
dar cum răspunsul este mult prea amplu să mă încapă (cel puţin în postarea de faţă)
trec la o întrebare ceva mai particulară:
de ce există categoria "doamnelor şi domnilor" din zona divertismentului?

vom depăşi răspunsurile de bun simţ
* de aia
şi
* de ce nu

şi voi trece la o analiză mai nesimţită

prezentatorii TV sunt nişte muncitori
- angajaţi cu carte de muncă
- cu leafă
- cu şefi naşpa
- cu target
- cu primă
- cu concediu

diferenţa dintre ei şi muritori este că ei nu lucrează la un birou sau la fabrica de lapte ci în faţa camerelor.

în fişa postului (existentă fizic sau subînţeleasă) stă trecută creşterea audienţei.
şi ce dospeşte mai bine audienţa?
o vedetă.

DECI
JOB-ul prezentatorilor este să prezinte vedete

de aici intervine misticismul.
subit prezentatorii devin vedete.
(o fi şi asta trecut tot în fişa postului?)
este ca şi cum
minerul, prin simpla manevrare a târnăcopului, deveni un fel de michael jackson.

sau de fapt,
minerul, prin simpla manevrare a târnăcopului, deveni cărbune sau minereu (de aur ca să moară de ciudă alchimiştii).

aşadar şi prin urmare, cine nu crede în minuni să se mai gândească odată.
bagheta magică există
este dreptunghiulară, cu o diagonală de obicei mai mare de 51 cm iar în ultima perioadă se cheamă plasmă.

fenomenul, evident, nu a fost inventat la noi (ci mai degrabă preluat, ca orice lucru care se respectă).
să ne amintim de oprah.
care oprah a devenit industrie şi pecete a domnitorului (cărţile pecetluite cu "a fost prezentată la oprah" devin, by default, bestseller).
apropo, ar fi interesant de numărat cuvintele scoase de oprah la una dintre emisiunile ei.
o depăşi 1000? hardly...
adică, la noi, m. rădulescu chiar se străduieşte.

şi că veni vorba de oţil's girl
dacă prezentatorii sunt vedete
abia aştept "duminica în familie" în care invitatul special va fi m. rădulescu.

gâdilă-mă intens

roblogfest - the party.
live
un nea comediantul care se straduie să stoarcă umor din sex
şi se straduie atât de intens încât singurele cuvinte fără conţinut explicit erau articolele, prepoziţiile şi conjuncţiile

omul se consideră interesant povestind cum a ţinut el cură de slăbire prin masturbare timp de câţiva ani.
ascultându-l înţeleg şi de ce.
de fapt întreagul său discurs nu a fost decât o reprezentaţie în acest sens.
... una uscată.

ceea ce mă depăşeşte este motivul pentru care s-a aplaudat la sfărşit.
proiectilele cu snack-box-urile kfc ar fi fost mult mai potrivite momentului artistic.

româno-metrul

dacă vreţi să ştiţi pe unde se situează barometrul vostru de român,
va invit aici.

întrebări şi variante de răspuns perfect caracteristice boborului.

(dacă intelectualii blazaţi cu aere de iasomie nu sunt de acord, se cheamă că nu au aflat încă: sunt (foarte) minoritari).

rezultate aproximative.
ideea contează.

what the fuck happened?

primesc de aproximativ o lună următorul mesaj de la prietenii din listă de mess:

"FInally after all this time I found the only way to lose a lot of weight in just a few weeks and not have to diet or excercise. I seen it on Oprah and the news, ordered it and lost 36 pounds in just a few weeks and still losing, they have it now for only five dollars order it at http://mastlofts.com"

ăăă, mda, am înţeles ideea că nu prea am fost la sală, dar chiar aşa???

şi tot aşa mass-uri peste mass-uri, în acelaşi stil.
până astăzi.
când primesc acelaşi mesaj de la prietenul meu... aflat la 2 centimetri de mine pe calculatorul lui, benoclat la pasiunea vieţii lui (evident nu eu ci oraşul de baştină).
why, sweety, why? este chiar aşa de grav?

şi vine şi răspunsul: ăăă, eu nu sunt logat pe mess.
no shit.
la messul meu zice că esti de juma de oră: ete!
şi era.
dar nu din iniţiativa lui.

now let's log in for real.
oups! nice try!
parola nu este corectă.
(a 10 years old password)
după lupte seculare reuşeşte să o schimbe.

morala: schimbaţi-vă parola de pe mess înainte de a o schimba alţi.

PS: nu am avut curaj să accesez link-ul dim mess (http://mastlofts.com). Do you?

din dragoste, especially for you...

cugerări tâmpite:

stateam şi mă gândeam astăzi:
cum poţi să îi arăţi sefului who's the boss?

nimic mai simplu: fucking his mother.
leaving her pregnant and then dump her.

evident aici există o condiţie fundamentală: boss-ul să nu fie chiar moshulică.
şi ca să fie lucrurile cu adevărat palpitante, dacă boss-ul are în dotare una bucată sister, atunci cu atât mai bine.

task-uri?
dead-end-uri?
sorry boss, but i have my personal task... and there is no dead end to it (ahh well, till she can't make it anymore and a little bit more).

mai complicat de pus în practică planul dacă angajatul este o "she".
satisfacţia poate fi însă înzecită (business note: boss, your mother is lesbi).
dacă totuşi nu se poate, tatăl boss-ului poate reprezenta oricând o alternativă.

şi la petrecerea de demisie se poate cânta:
jumătate tu, jumătate your mother, jumătate eu,
credeam că vom fi împreună mereu...

you have the right to remain crazy

cu toţii avem momentele noastre de strălucire în care dovedim cât de nebuni putem fi.
şi nu mă refer la nebuni în sensul de "acei nebuni frumoşi"
ci la nebuni în sensul de spitalul nr. 9.

mai departe este despre nebunia mea, în întrebări şi răspunsuri:

cum se manifestă nebunia?
în toate direcţiile şi asupra tuturor oamenilor sau obiectelor.

sursa nebuniei?
- oricine şi orice
(la mine, în ultima perioadă, rudele actuale şi (ar vrea ele) viitoare, de gradul 1,2)

victimele nebuniei?
- tot ce iese în cale. ultima oară camera foto.
(telefonul a scăpat ca prin urechile acului)

nebunia este premeditată?
- nu

scala de măsurare?
- richter, mercalli şi în general toate sistemele de măsurare a fenomenelor devastatoare.

păreri de rău?
- here is my answer
(poate doar câteva când mă gândesc că trebuie să dau un car de bani pe altă cameră (spre exemplu) şi să mă chinui 3 luni în procesul de căutare şi de alegere)

de ce accese de nebunie şi nu o tratare raţională a problemelor?
- pentru că oamenii care îmi declanşează nebunia sunt uneori mult prea copii şi/sau mult prea nebuni ca să reuşesc să port un dialog normal.
- pentru că am şi eu o limită
- pentru că nu reuşesc să trec de un tipar de comportament care mi se impune
- pentru că Freud avea dreptate (careful what you do with your children)
(ya, i know, lame excuse...)

care sunt stadiile nebuniei?
păi e ca la română
- expozitiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul

cum îmi revin?
- cine a zis că îmi revin?
- well, da, există perioada de revenire, lacrimogenă şi plină de neîncredere în sorţii de izbândă a unui nou episod dar asta nu înseamnă că m-am dres de nebunie.
- ohh no, fiecare acces mă trece la un next level din cele 9 ale spitalului mai sus amintit.

remediul?
- being the first and only inhabitant of the moon and remaining like that for the rest of my life.

următoarea victimă?
- i am watching you!

matrimoniale

am văzut o nouă reclamă la ikea.
era ceva la stilul:
"bucătărie inox caut partener modern"

pentru ce??
wild sex?
plimbări prin parc sub clar de lună?
un film, o măslină?

dar cred că nu am înţeles eu chintesenţa meandrelor concretului:
cheia trebuie să se găsească în ideea de modern.

numa' că în opinia mea (de customer) termenul modern alăturat de termenul bucătărie se traduce automat
- într-o rezervare la restaurant (libanez, de preferinţă)
sau
- într-un sistem de papa bun instant gen star treck.

şi atunci, my ikea friends,
care este rolul bucătăriei (fie ea şi de inox)???

sau ikea crede în relaţiile la distanţă?


în imagine tot o bucătărie ikea, dar probabil după ce şi-a găsit partenerul modern.

chinezu' nu'i ca românu

am trecut astăzi pe lângă tabăra chinezilor din herăstrău
din faţa ambasadei Chinei.

tabără de protestatari fără voie
de fapt muncitori rămaşi fără obiectul de activitate
care mai au o singură dorinţă: să se întoarcă de unde au plecat.
(veni, video, huge mistake: run for your life)

cum arăta tabăra:
- fără nici un gunoi pe jos
- cu improvizaţiile pentru supravieţuire orânduite în cel mai bun simţ
- cu câteva pancarde
- cu câteva haine aşezate la uscat
- linişte. vorbe relativ şoptite.

să ne amintim oricare protest autohton
să spunem protestul onorabililor profesori:
- o gaşcă de "intelectuali" cu pretenţie
- care urlă exasperant după procent
- profesori care au uitat ce materie predau (nu că ar fi ştiut vreodată)
- care au nevoie de jandarmi să le domolească manifestările
- etc.

iarna nu'i ca vara, indeed.

It's never to late to outlaw stupidity

is it just me or some people use different measurement units then the rest of the people?

citesc în mod constant un blog.
(din motive de voyorism, că altfel nu îmi explic).

acolo întâlnesc, cam odată la două zile, o nouă manifestare de...
nici nu ştiu cum dracu să îi spun.

o combinaţie de fraze care mustesc (amestecat) de
- aer de superioritate
(ascuns mârşav sub o foarte transparentă perdea de modestie:
eu, nuuu, dar vai, eu sunt cea mai neînsemnată fiinţă grozavă de pe pământ)
- opinii cumplit de plicticoase vis-a-vis de subiecte şi mai plicticoase
- pretenţii de om literat
- filosofie kantiană de grădiniţă

dar este ok, fiecare se manifestă aşa cum poate.
(nici cu mine nu îmi este ruşine
no sir, not at all)

ceea ce nu înţeleg eu este reacţia altora care citesc postările şi li se par atât de grozave încât vin cu recomandări de genul (and it is a quote):
"- scrii excelent, neapărat ar trebui să îţi publici articolele şi să fii premiată, chiar recomand să îţi scoţi o carte."

well:
- da, sunt de acord. scrii excelent pentru nivelul de IQ dovedit
- să publice ce? probabil un articol la rubrica "aşa nu"
- cât priveşte premiul, zmeura de aur (pentru scriitură) wiil do
- şi eu recomand să îşi scoată o carte. din bibliotecă.

stupidity is a regular activity.
reading good books & articles is not.

i'm your private dancer

actually, i'm everybody's private dancer.

- i'm my boss private dancer and i have to dance him till i cannot dance anymore
- i'm my customer private dancer and i have to do every move they please

"i'm a dancer for money
Deutch marks or dollars
American Express will do nicely, thank you"

i'm my relative's private dancer and four them i dance for free
and they take it for granted.

and, of course,
i'm my boyfriend's private dancer
and i dance for some (cheap, sometimes) affection
(you know the lyrics:
an other partner in your life to abuse and to adore
... especially to abuse)

but me being your private dancer (who ever you are) doesn't make you my owner.
doesn't make you anything.
makes you just the payer of my dance.

so, watch out!
someday i'l decide that i do not want to make 1 million dollars.

I'm your private dancer, a dancer for money
p.s.: today suppose to be a happy day.

no name world

de fiecare dată când mă întâlnesc cu cineva nou am aceeaşi problemă majoră:
CUM SPUNEA CĂ ÎL CHEAMĂ?
... hell knows.

am încercat toate strategiile călduros recomandate pentru ţinerea de minte a numelor.
zero rezultate.
total block-out.

ar trebui ca oamenii să poarte arborate în piept ecusoane.
aşa lucrurile ar fi mult mai vesele şi mai echitabile.
nu ar mai trebui să îmi storc my last juicy neuron
încercând:
- să înţeleg mormăiala interlocutorului în momentul realizării prezentărilor
- să reţin din prima numele
- să îmi amintesc ce nume scria pe cartea de vizită
- să NU mă uit mai mult de 5 ori, în timpul unei întâlniri, pe mai sus numita carte de vizită.

fenomenul a început să capete proporţii
ajungând la situaţii în care vorbesc zile la rând cu o persoană fără să am habar de numele său (cu toate că acesta a apărut de mai multe ori în discuţie).
şi proporţiile sunt din ce în ce mai mari cu cât toată lumea din jur proclamă sus şi tare cât de important este acest element în defăşurarea unei afaceri.

şi da, este important
întrucât face parte din marea piesă ce teatru (sau marele bullshit) numită
"dragă clientule, hai să îţi demonstrez cât de important este pentru mine parteneriatul cu stupizenia dumitale"
soldată cu
they lived happily ever after
till the business is over.

întrebarea mea este:
nu se poate trăi happily ever after fără ca numele să fie implicate?
adică, ce este rău în salutul:
bună ziua domnule client 1350 euro!

lucrurile ar fi mult mai simple.
aşa vom şti în permanenţă ce ne leagă de interlocutorii noştri.

stilistica se poate extinde.
să exemplificăm:
- bună seara domnule "slk şi vilă în pipera"!
- bună seara domnişoară "I'm a lady but I do sex for money"!

let's make things better
let's have a world without names

silenţium, măgarilor!

nimic nu mă poate enerva mai mult decât deştepţii care permanent simt o nevoie acută de a emite judecăţi de valoare cu privire la persoana mea.

muzica pe care o ascult eu nu este niciodată bună,
cărţile pe care le citesc sunt evident, neinteresante,
starea mea de sănătate nu este niciodată conformă cu descrierea mea ci cu a lor,
mâncarea mea este nesănătoasă (3 days from 5 I eat salads...),
modul meu de exprimare este nepotrivit contextului,
cum mă îmbrac..., ce să mai, mai bine dezbrăcată...
iar stilul în care îmi petrec timpul este categoric sub orice critică.


noroc că există aceşti minunaţi oameni care s-au născut cu menirea de a îmbunătăţi lumea pătată de
îndrăzneala mea de a exista şi de a face lucrurile my way.

ceea ce mă ţâfnoşeşte şi mai vârtos este faptul că în 35% din cazuri deştepţii de mai sus sunt oameni apropiaţi mie.
care au şi ei o problemă existenţială: ME.

what is the fucking point of bugging me off on things which:
- are personal
- do not affect you
?

my life, my choices, my liberty
step away from them!

cu PIB-ul la plimbare

întrebare: ce poţi să îţi cumperi cu o treime dintr-o dacia logan/sandero?
răspuns: o paporniţă.

ehe, dar ce paporniţă, mon cher...
- roz
- cu dimensiuni silfidice (ca să se asorteze cu purtătoarea, presupun)
- şi dintr-un material, o minunăţie:
muşama, varianta neprelucrată (sau piele de alien, ca să justifice preţul).

evident, preţurile de la noi la muşamaua de lux sunt cam cu 50% mai mari decât cele din afară.
că doar ne permitem.

dar totuşi ce nu înteleg io este:
de ce un om cu toate ţiglele de pe casă la locul lor (de la noi sau de aiurea) şi-ar lua aşa ceva?

adică
- paporniţa este urâtă cu pasiune
- de un roz hepatic
- suficient de mică încât să nu îţi încapă un smartphone şi un portofel (trebuie să fie luate cu schimbul)
- materialul este jenant (pentru un om pasionat de simţul tactil creează repulsie)
- $$$, lots of them

dar ce spun eu, mon cher:
o plimbare cu PIB-ul din Burkina Faso atârnat suav de braţ este nepreţuită.
pentru toate celelalte există MasterCard.

PS: in imagine este consoarta obiectului descris mai sus, o paporniţă şi mai vajnică decât a mea, la doar 52000$

PS 2: Burkina Faso este o ţară (no offense pentru connaisseurs).

din spatele cozorocului

astăzi am experimentat un bucureşti altfel.
un bucureşti compus din oameni făra chip.
un bucureşti privit subtil de sub cozoroc.

compus din mâini, picioare şi corpuri până la umeri.
un bucureşti fără moacă.

şi a fost un bucureşti relaxant.
un bucureşti în care mă aflam doar eu şi o serie de obstacole de depăşit.
fără să arunc priviri critice.
fără să emit judecăţi de valoare
fara
prea gras, prea înalt, prea hâd, prea cu fiţe de dorobanţi, prea boschetar, prea cu aere de superioritate, prea umil şi gârbovit, prea jalnic, prea, prea...

şi
departe de aceleaşi priviri aţintite spre mine
departe de aceleaşi triste judecăţi de valoare.

chestia asta chiar merită încercată
este un exercitiu de a vedea altfel lumea
este un exerciţiu de imaginaţie
este până la urmă un exerciţiu de voinţă
(trust me, este greu să rezişti fără să vezi
moaca unor pantofi (cel puţin) geox de mascul respectabil
la braţ cu
o pereche de chizmuliţe de latex continuate, îndelung, de ciorăpei cu găurele până la prelungitorul de chiloţei numit, inocent, fustiţă)

a nice thing to do after a long & hard working day.

i confess

prea aiurea

baietii veseli de la google au reusit, (in sfarsit), sa o faca de oaie.
oaia se numeste google chrome si este a dracu de neagra.

doua exemple:
- in google chrome nu poti vedea page rank-ul google
- google earth plug-in does not yet support the google chrome browser, but mozilla, internet explorer 6 & 7 do.

adica, my dear watson, este elementar:
daca aplicatiile dezvoltate de aceeasi companie nu se pupa, ce altceva s-ar pupa???

singura expliatie viabila este:
dupa ce microsoft a facut curatenia de primavara in programatori dupa iarna grea numita windows vista,
i-o fi luat google-ul de buni.
think twice, watson, for doodle sake.

"jurnalul unui om dezamagit"

tocmai am ratat sa fiu altfel.
nu voi fi niciodata programator,
nu voi fi niciodata matematician, chimist, istoric, politician sau stralucit orator.
nu voi fi niciodata nimic din ceea ce credeam odata despre mine ca pot sa ajung.


nu voi fi niciodata programator
- m-am uitat pe net la ce e aia C# .Net. am gasit un mic manual online pe site-ul microsoft. Din primul paragraf au ajuns catre mine o droaie de informatii care m-au depasit total si despre care mi-a fost clar ca nu voi avea puterea sa INCERC sa le inteleg.
- am ratat sansa de a fi creatorul propriei mele lumii virtuale. sansa de a fi un fel de microdumnezeu cu tastatura si cod sursa, capabil sa construiasca orice din 0 si 1.
... si cand te gandesti ca la un moment dat (pe la liceu) am facut informatica intensiv

nu voi fi niciodata matematician
- placerea corelatiilor si a descoperirii solutiilor simple si ingenioase pentru probleme alambicate si ermetice o mai pot descoperi acum doar in Marea teorema a lui Fermat.
- am rasfoit acum doua zile un memorator de mate - hieroglife.

nu voi fi niciodata chimist
- curiozitatea aproape voaieur-istica de a dezbraca materia si de a o reduce la atomi si molecule si de a o combina doar de dragul de a vedea ce iese s-a oprit brusc si iremediabil odata cu bac-ul (unde da, am reusit sa iau cu 2 puncte din 10 mai mult decat cei care au dat si au luat la medicina. si ce daca.)

nu voi fi niciodata istoric
- placerea perves vadit voaieur-istica de a-mi baga nasul in relatiile, intrigile si increngaturile personajelor istorice a ramas undeva intepenita pe la olimpiada de istorie de prin liceu
- singurul lucru pe care mi-l doresc este sa nu fiu vreodata intrebata cand a domnit Mircea cel Batran

nu voi fi niciodata politician sau stralucit orator
- adica nu voi fi niciodata membru marcant al cocinei de porci (adevar descoperit, slava domnului, inainte de a face ceva ce as fi putut regreta teribil)
- iar talentul de orator a inceput sa dea coltul odata cu descoperirea internetului, cand cuvintele au fost amutite de imagini.

si, evident, nu voi fi niciodata omul despre care am stiut intotdeauna ca nu voi fi: omul care se da cu parapanta, omul care CHIAR este in stare sa isi ia banii si pasaportul si sa plece nu se stie unde fara sa se uite in urma.

singurul lucru pe care il sper este nu nu voi fi eternul vanzator de prajituri de ciocolata de acum cateva postari.

free hugs

sau categoria conu' leonida fata cu reactiunea.

ma plimbam astazi sagalnic pe bulevard (elisabeta), sorbind aroma iernii care e pe cale sa sign out si a primaverii gata gata sa pop-in, digerand impacata fast-food-ul nostru cel de toate zilele (cu sos glenn, de data aceasta)

cand apare la orizont oastea lui free hugs.

cu pancarde improvizate si zambete largi la purtator.

primul gand: this is weird, my friend, really weird!
secondly: why the hell not?
I mean it is free and it suppose to bring you some sort of joy.
So, why not?

Este clar ca toata povestea se vrea o experienta altfel, care ne invita sa parasim obisnuinta spatiului de cel putin 25 de centimetri fata de un strain.
altfel spus, sa permitem unui strain sa se bage "in sufletul nostru".

este ca un fel de sport extrem.
un soi de bunjee jumping dar in sens invers.

dar avand in vedere ca este stiintific demonstrat ca un numar de 4 imbratisari pe zi imbunatateste starea de sanatate si prelungeste speranta de viata
un hugh este oricand binevenit
mai ales ca este si moka.

la intrebarea: tu te-ai imbratisat moka? raspunsul este da, dar nu cu oamenii cu pancarde.
de ce? din reticenta.
si pentru ca erau toti prea adunati, ceea ce mi-a declansat o forma de claustrofobie sociala.

data viitoare, poate, voi si si eu un free hag-uit.

intrebarea este: cum o fi sa fii un free hug-er?
avand o speranta de viata de cel putin 150 de ani (valoare ce variaza in functie de indeplinirea target-ului)?
pretty nice, I guess.

micile blesteme

si micile fantome care ne urmaresc pentru tot restul vietii, sau cel putin in restul vietii in configuratia sa actuala.

si nu vorbesc despre blestemele cumplitilor vrajitori
ci de blestemele starii de fapt.

gen blestemul de a face un lucru care prin el insusi este limitat.
care te face si pe tine, facatorul sau, la fel de limitat in ochii celorlalti.

sa spunem ca cineva vinde prajituri.
prajituri cu ciocolata.
doar cu ciocolata.
de ce vinde prajituri doar cu ciocolata? nu conteaza. conteaza ca acasta este configuratia in care omul nostru a aterizat.
si atat. no further comments.

pe frontispiciul cofetariei in care lucreaza se spune clar: PRAJITURI DIN CIOCOLATA
evident ca in cofetarie, in 75 la suta din cazuri, vor intra clientii care vor avea drept prima intrebare:
"ce fel de prajituri cu frisca aveti?"
moment in care omul incearca sa explice ca pravalia nu tine decat prajituri cu ciocolata.
dupa care clientii continua inocenti:
"bine, atunci va rog sa imi aratati tartele cu fructe"
moment din care discutia devine penibila/jenanta/ciudata.

incepe un dialog al surdo-mutilor din care
- clientul pleaca dezamagit - ce fel de cofetarie "PRAJITURI DIN CIOCOLATA" este asta in care nu gasesti si prajituri de alte nationalitati
- vanzatorul
a) face aplogia prostiei omenesti (ceea ce in NLP se cheama eu=OK, tu=notOK)
b) ramane cu barometrul stimei de sine la o zona foarte furtunoasa pe termen exasperant de lung (va prindeti voi ce inseamna asta in NLP).

evident ca povestea nu se opreste aici
(daca s-ar fi oprit atunci blestemul ar fi purtat un nume: the job)
cand vanzatorul se intalneste cu cineva (oricine) si se ajunge la clasica poveste:
ce faci tu in cele 8 ore si in pauza de masa
raspunsul este: well, in pauza de masa si in celelalte 8 ore vand prajituri.

moment in care interlocutorul arboreaza un zambet imens:
"ce dragut!!! o sa vin si eu sa cumpar prajituri. preferatele mele sunt cele cu frisca. sau cu fructe".
dupa care urmeaza explicatia vanzatorului
(well, how the hell should i explain, quick and easy, that a sweet shop seels only chocolate products???)

and so on,
and so on.

si uite asa barometrul migreaza spre zone cu furtuni tropicale, uragane si alte chestii depresive.

treaba cu adevarat trista este ca tot circul asta se poate transforma (si se transforma pentru persoanele din categoria b) intr-un tobogan al stimei de sine.

si la urma urmei, what is wrong with chocolate???

no comment (of sorrow)

dialize you!

om (teoretic) normal la cap,
caut in regim de urgenta tratament
impotriva
prostiei cronice
si a
rautatii combinata cu isterie, in forma acuta.

este imposibil ca la un moment dat sa fii inconjurat doar oameni care au ca unic scop in viata sa exaspereze pe ceilalti in incercarea lor de a demonsta, constant, ca si cum asta ar fi examenul lor suprem, cat de tampiti sunt si cat de rai si a dracu pot fi.
they should be banned.

amigo, nu ma intereseaza ca esti tampit
si nici ca esti bad dog.
just treat yourself:
- enhance you IQ (not only your pe.is/tits)
&
- have a nice fu.k-ing session in order to relax.
and then
finally
you will behave properly and according to human standards.

tratamentul mai sus mentionat trebuie aplicat cu supradoze, cam odata la 6 ore.
dializa poate fi, de asemenea, o optiune demna de luat in considerare. ca un proces constant.

mister muc

mercedes kompresor.
huse de piele, finisaje de lemn (sau o imitatie foarte reusita).
bluetooth-ul in ureche
telefonul, evident un pda+gsm
costum cu cravata (doar cravata la peste 75-100 coco).
ceas, se vedea de la o posta, un veritabil omega, clasa extra expensive.

ce lipseste din peisaj?
evident un vajnic exemplar masculin
cu degetele infipte pana la cot in nas,
cautand acolo comorile pierdute ale strabunilor
scormonind cu spor,
cercetand capturile si prizonierii nazali
si reluand sapaturile arheologice mai cu spor - captura nu este niciodata suficienta.

ce o fi avut onorabilul prin minte cand a decis sa faca chestia asta?
... muci.
what else...

si totusi,
daca onorabilul a fost in stare sa se accesorizeze cu mercedes cu finisaje stilate, ceas de om educat si vestimentatie de absolvent de Harvard
cum de nu a aflat ca
singurul loc in care este ok sa te scobesti in nas este
BAIA PROPRIETATE PERSONALA
(sau inchiriata temporar).

Jesus, my friend,
start using the brain
and stop polluting the view.

charity, my ass

vineri dimineata.
clasica excursie de dinainte de job pe la covrigaria din colt pentru traditionalii covrigi cu lapte cu cacao.
ploua. de o saptamana.
(blody rain...)

cu covrigii in manerul umbrelei vad o batranica garbovita, fara umbrela, carand 5 sacose.
trec pe langa ea, o depasesc si dau coltul (in sensul propriu, nu la figurat).
evident, ma mustra constiinta.
ma opresc gandindu-ma: o iau inainte sau o ajut?
astept: batranicii ii ia 2 minute sa faca drumul pe care il facusem eu in 20 de secunde.

ok, i will help her.
(vezi postarea "beg me, please")

prin urmare, cu umbrela si batranica agatate intr-o mana
geanta de munca si cele cinci sacose agatate in cealalta mana
batranica si cu mine o pornim, in ritm molcom, spre casa femeii.

pe drum, evident vorbim:
- situatia standard: femeie in varsta, cu copiii care nu au timp de ea, cu sotul imobilizat la pat si cu relativ putini bani.
the classical.

o ajut pe batranica sa isi duca bagajele pana in pragul usii.
multumiri peste multumiri.

plec si, plecand, procesez: ar trebui sa o ajut ceva mai mult.
ce ar fi sa ii iau un carucior de cumparaturi???
good ideea!

zis si facut.

peste 5 ore ma prezint la usa batranicii cu caruciorul de o toarta si cu inima plina de multumire: am reusit sa fac o fapta minunata!
sun, nu raspunde. (sotul evident este imobilizat deci, by default, nu are cum sa raspunda).

concluzionez ca o fi plecata batranica.
prin urmare cu caruciorul si coada intre picioare o sterg la munca.

ok, now.
acum am caruciorul si nu am batranica.
cum fac sa ii livrez obiectul?
well, sun un prieten si obtin sugestii.
pam pam: pagini aurii!

gasesc batranica si sun.
si raspunde.
si stabilesc ca trec pe la ea in 30 de minute.

la timpul stabilit ma infiintez la usa blocului si astept sa iasa cineva ca sa pot intra (s-a inventat interfonul).
ma ia pe sus o tanti cu catelul ei:
ce caut?
cine sunt?
ce treaba am cu vecina ei?
ce treaba am eu ca vechina nu vrea nimic?
stie ea ce este cu mine! (lucru destul de curios, because i don't)
ca de unde stiu numarul de telefon? (cartea de telefon nu o fi fost inventata pe vremea lor???)
ce am in carucior? sa ii arat continutul!
concluzia: crede ca o sa cheme politia.

evident, am incercat sa ii explic si chiar sa o rog sa ii duca ea insasi batranicii caruciorul.
evident ca sugestia mea a fost inghitita de valurile de intrebari si suspiciuni aruncate fara oprire de vajnica vecina.

si uite asa am lasat caruciorul la intrarea in bloc
si am plecat
dezgustata si socata
in strigatele vecinii isterice.

data viitoare o sa ma gandesc de mult mai multe ori inainte sa ajut o batranica sa traverseze strada.

text blogoreic de agatat

lumea se imparte in multe categorii.
astazi o sa vorbesc doar despre una singura.
este suficienta pentru o singura postare.

categoria oamenilor care se cred cu 1000% mai grozavi decat sunt.

tocmai am trecut printr-o criza de greata si vomitat dupa ce am citit marturisirea blajina a unui foarte minunat sef.

care sef ii marturisea blogoreic minunatei sale iubite cat de grozav este el cu angajatii si cum a reusit sa le confere acestora o perspectiva profunda asupra relatiilor acestora cu clientii.
si cum a facut acest lucru nu ca o intamplare ci ca un rezultat al vointei sale.
daca nu l-as sti pe numitul minunat aproape ca as crede minunatul bullshit.

texte.
texte texte si iar texte.
si, dupa cum se pare, texte de autoslava si de agatat.
penibil.

ceea ce inca nu inteleg este:
omul chiar crede ceea ce spune?
omul chiar crede ca blogoreica sa iubita crede ce spune?
omul chiar crede ca oricine altcineva inghite galusca?
iata un nou mister al universului...

si capcaunii se insoara

cine spune ca nu exista minuni nu au vazut un client de-al meu.

cine spune ca iubirea nu este oarba, nu s-a intalnit cu acelasi client.

ladies & gentlemen's,
let me present you,
the one and only:
mister nenea capcaunul.

the story of mister capcaunul:
un client cumplit de pretentios
- care isi numeste pe una dintre angajate curva, de fata cu terte persoane
(doar pentru motivul ca de 8 martie tipa (45 years old, sotie si mama) isi facuse suvite)

- care urla timp de jumatate de ora pentru ca o anumita cutie nu este asezata corect pe raft

- care este in stare sa dea 5000 de europene pe un calculator, sa astepte 4 (patru) luni livrarea lui si pe care sa il sparga de nervi pentru ca nu are dotarile necesare (dotari mentionate pixel negru pe pixel alb in specificatii)

- care isi injura angajatii si sora ca nu au aprins becul de la intrare in pravalie

- care face crize ca trebuie sa faca o cheluiala pe firma de 300 de lei dar are cheltuieli lunare personale de 23.000 lei.

well, my mister capcaunul is fucking getting married.
poor old little bride
(half his age and 5 months pregnant)
i hope she will survive him.

si in alta ordine de idei:
this is
a oldy & pretty goldy song
which is obsessing me
... aproximativ potrivit cu tema postarii de astazi

astazi am fost in india

unul dintre sporturile pe care le poti practica daca ai suficient de multa forta mentala este plimbatul cu microbuzul din colentina in afumati.
practicand acest sport vei intalni o lume noua, diferita de cea a cosmopolitului centru, o lume asemanatoare cu cea din imagine.

aceeasi densitate
aceeasi culoare
aceeasi cantitate de bagaje

lipseste doar caroseria generos numitului maxitaxi
caroserie cu un rol important
de oprire a circulatiei aerului
si de intelegere a conceptului iarna nu-i ca vara (in special in cursul verii)

tot ceea ce lipseste din imagine este volanul-portofel,
o demna inventie autohtona
alcatuita dintr-un volan cu o husa in crapaturile careia
(lasate de producatorul-tatal din motive de estetica)
soferii iscusiti isi inghesuie bancnotele castigate de la calatorii-sportivi extremi

daca toata activitatea nu ti-a adus totusi suficienta adrenalina, here is a tip:
ia-ti asupra ta o geanta/un rucsac si incapataneza-te sa iti ramana in posesie pana la sfarsitul calatoriei.
that will definitely do your day.

si toate acestea la numai 2 lei.
oferta speciala.
prindeti ultimele locuri.
(adica locurile 67 si 68 din maxi taxi-ul pentru 22 de persoane)

helesteul gastelor

lacul lebedelor in versiunea vazuta aseara la opera (nationala din bucuresti).

trist
trist trist trist

imi este clar ca nu e o treaba usoara sa faci balet de performanta.
imi este clar ca interpretii nu sunt platiti la noi cum sunt platiti cei din strainezia.
imi este clar ca artistii nu au o viata usoara.

DAR
- o reprezentatie de balet de talia swan lake nu o faci pe o scena desenata cu schite de repetitie
- dansatorii nu trebuie sa iasa pe scena decat daca sunt in stare sa se sincronizeze unii cu altii
- solistii (dansatorii cu prestatie individuala) nu trebuie sa devina solisti pana ce nu sunt in stare sa isi faca treaba fara sa tremure din toate incheiturile si fara sa se dezechilibreze
- scenograful si regizorul ar fi trebuit sa se prinda ca atunci cand muzica este alerta, la fel ar trebui sa fie si reprezentarea scenica (si in nici intr-un caz perfect statica)

adica
blody hell, daca tot te-ai apucat sa faci o chestie, pai fa-o tata cum trebuie.
si daca nu iti iese asa cum ar trebui atunci macar nu o prezenta la opera nationala.
salile de sport pot fi oricand o alternativa.

un lucru a ramas in schimb asa cum a fost intotdeauna:
prestatia orchestrei si a dirijorului.
minunata.
minunata.

avanti populi!

clasicii din pacate in viata

ce au Gigi Becali si George Bush in comun
in afara initialelor, evident:

Amandoi au o relatie speciala cu Dumnezeu
Becali: Este vointa lui Dumnezeu ca eu sa pasc acest popor.
Bush: Dar bineinteles ca am. Am umarul lui Dumnezeu pe care sa plang, si plang chiar mult. Plang foarte mult in slujba asta. Pun pariu ca am varsat, ca presedinte, mai multe lacrimi decat poti tu numara.


Amandoi sunt experti in calcule complicate
Becali: Meritul pentru titlul castigat de Steaua e 50% al lui Olaroiu si 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu.
Bush: Am triplat cantitatea de bani - Am impresia ca din 50 de milioane de dolari avem disponibili 195 de milioane.


Recunosc cinstit
Becali: Am vorbit zilele trecute cu mai multi parteneri de afaceri. Oameni seriosi, din lumea interlopa.
Bush: Inamicii nostri sunt inovatori si au numeroase resurse. Ca si noi, de altfel. Se gandesc in permanenta la noi modalitati de a face rau Americii si americanilor. Ca si noi, de altfel.


Iubesc cartile
Becali: Am citit "Manualul razboinicului luminii" cu doua markere. Cu galben am subliniat pasajele care mi-au placut si unde m-am identificat cu eroul cartii, iar cu verde pe cele care nu mi-au placut si nu le-am citit.
Bush: Unul dintre cele mai grozave lucruri despre carti este ca uneori exista niste poze fantastice acolo.


Lasa loc tuturor posibiltatilor
Becali: Partidul Noua Generatie are o orientare de centru, cand la stanga, cand la dreapta, de la caz la caz.
Bush: Suntem gata pentru orice eveniment neprevazut, care poate sau nu sa se produca.


O perceptie speciala asupra timpului
Becali: Nu mai e mult pana mai e foarte putin.
Bush: Cred ca suntem cu totii de acord. Trecutul s-a terminat.


Sunt hotarati
Becali: Eu am ajuns aici pe labele mele de urs si pe sabia mea.
Bush: Vreau justitie. Si este un vechi poster in Vest, imi amintesc, care spune: "Cautat. Mort sau in viata."


Au virtuti razboinice
Becali: Am promis ca pe tradatorul asta de Dan Voiculescu o sa-l distrug pana cand o sa-l nenorocesc.
Bush: Vreau sa stiti ca atunci cand vorbim despre razboi, vorbim de fapt despre pace.


Au opinii
Becali: Oamenii de afaceri din Romania au cu totii interese de grup personale.
Bush: Am si eu opinii - opinii foarte solide - dar nu sunt intotdeauna de acord cu ele.


Stiati ca...
Becali: Stiti cat de mult scuip eu televizorul la mine acasa? Cum vad un nenorocit care vorbeste de binele public, cum ii trag un scuipat.
Bush: Nu poluarea este cea care ne distruge mediul inconjurator. Impuritatile din aer si din apa il distrug.


Acorda importanta comuniunii cu natura
Becali: Atunci cand sunt suparat, ma retrag intre oile mele si ma linistesc.
Bush: Stiu ca oamenii si pestii pot coexista pasnic.


Onoare
Becali: M-am certat cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat.
Bush: Sunt onorat sa dau mana cu un cetatean irakian curajos, a carui mana a fost taiata de Saddam Hussein.


...astfel, vor intra amandoi in istorie. Cum a spus un clasic: Eu cu viata mea, in fiecare dimineata cand ma dau jos din pat fac istorie. (Becali)

http://www.kappa.ro/

din ce in ce mai departe

"Spuneti NU IAD-ului! Insemnarea electronica a natiunii trebuie sa aiba consimtamantul ei. Dezbatere contra stantarii biometrice prin cipuri invizibile"

"Cipurile RFID şi monitorizarea totală"

"Razboi intru cuvant"

"La un pas de Semnul Fiarei"

"Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini va invita la conferinta - AVERTIZARE PUBLICA “Pericolele homosexualitatii – agresiunea asupra familiei, moralei si ordinii publice”"

"SIDA - boala si pacat"

toate sunt cuvinte si insemnari pe pe blog-urile razboinicilor intru credinta autohtoni.
is it just me sau oamenii au luat-o grav pe aratura???

constat de ceva vreme ca preacinstitele fete bisericesti si-au dezvoltat un nou hobby: haladuitul pe campiile web si haiducia prin blog-uri.
in felul acesta, se pare, domniile lor isi propovaduiesc mai cu spor si mai cu talent credintele religioase si opiniile provenite direct din putul gandirii.

astfel discursul duhovnicesc se transforma intr-o criza de isterie in care se incearca sa se demonstreze ceva.
eu inca nu am aflat ce.
probabil ca nici ei, autorii, nu au aflat.

pacat.

clar este ca paranoia a constituit intotdeauna o tema predilecta de discutie in sanul bisericii.
cruciadele, vanatoarea vrajitoarelor, persecutia oamenilor cu idei au toate un punct comun.
the holly paranoya
si inca ceva: de ce biserica ortodoxa, asa cum o stim noi propovaduita, este intr-o continua cautarea a caii spre mantuire, pocainta si smerenie
si nu in cautarea fericirii (teoretic rezervata celor saraci cu duhul).

o fi prea complicata chestia asta cu fericirea
si nu poate fi tratata prin monoloage isterice?