din spatele cozorocului

astăzi am experimentat un bucureşti altfel.
un bucureşti compus din oameni făra chip.
un bucureşti privit subtil de sub cozoroc.

compus din mâini, picioare şi corpuri până la umeri.
un bucureşti fără moacă.

şi a fost un bucureşti relaxant.
un bucureşti în care mă aflam doar eu şi o serie de obstacole de depăşit.
fără să arunc priviri critice.
fără să emit judecăţi de valoare
fara
prea gras, prea înalt, prea hâd, prea cu fiţe de dorobanţi, prea boschetar, prea cu aere de superioritate, prea umil şi gârbovit, prea jalnic, prea, prea...

şi
departe de aceleaşi priviri aţintite spre mine
departe de aceleaşi triste judecăţi de valoare.

chestia asta chiar merită încercată
este un exercitiu de a vedea altfel lumea
este un exerciţiu de imaginaţie
este până la urmă un exerciţiu de voinţă
(trust me, este greu să rezişti fără să vezi
moaca unor pantofi (cel puţin) geox de mascul respectabil
la braţ cu
o pereche de chizmuliţe de latex continuate, îndelung, de ciorăpei cu găurele până la prelungitorul de chiloţei numit, inocent, fustiţă)

a nice thing to do after a long & hard working day.