free hugs

sau categoria conu' leonida fata cu reactiunea.

ma plimbam astazi sagalnic pe bulevard (elisabeta), sorbind aroma iernii care e pe cale sa sign out si a primaverii gata gata sa pop-in, digerand impacata fast-food-ul nostru cel de toate zilele (cu sos glenn, de data aceasta)

cand apare la orizont oastea lui free hugs.

cu pancarde improvizate si zambete largi la purtator.

primul gand: this is weird, my friend, really weird!
secondly: why the hell not?
I mean it is free and it suppose to bring you some sort of joy.
So, why not?

Este clar ca toata povestea se vrea o experienta altfel, care ne invita sa parasim obisnuinta spatiului de cel putin 25 de centimetri fata de un strain.
altfel spus, sa permitem unui strain sa se bage "in sufletul nostru".

este ca un fel de sport extrem.
un soi de bunjee jumping dar in sens invers.

dar avand in vedere ca este stiintific demonstrat ca un numar de 4 imbratisari pe zi imbunatateste starea de sanatate si prelungeste speranta de viata
un hugh este oricand binevenit
mai ales ca este si moka.

la intrebarea: tu te-ai imbratisat moka? raspunsul este da, dar nu cu oamenii cu pancarde.
de ce? din reticenta.
si pentru ca erau toti prea adunati, ceea ce mi-a declansat o forma de claustrofobie sociala.

data viitoare, poate, voi si si eu un free hag-uit.

intrebarea este: cum o fi sa fii un free hug-er?
avand o speranta de viata de cel putin 150 de ani (valoare ce variaza in functie de indeplinirea target-ului)?
pretty nice, I guess.