plecare

Imi doresc sa plec.
Sa pierd orice conexiune cu toti pe care ii stiu.
Sa ajung intr-o lume pe care nu o cunosc si care sa nu ma cunoasca.
Sa am o munca de om obisnuit, fara pretentii, fara ifose (si asta doar pentru ca banii nu cresc in pomi)
Sa imi fac munca banala si sa ma duc acasa, adica intr-o incapere mica si banala.
Sa fac doar ce este musai pentru a supravietui.
Sa mananc chestii care nu necesita preparare si spalare de vase.
Sa dorm intr-un pat pe care sa nu il strang la treezire.
Toata curatenia sa dureze 10 minute maxim.
As mai dori, daca se poate, sa dorm zile si nopti intregi.
Ca oricum lucrul cel mai rau la somn este ca te trezesti din el.

Nu mi-a cerut nimeni opinia daca vreau sa ma nasc sau nu.
Daca ar fi facut-o, ar fi primit NU.
Vreau sa plec.
 Adica vreau sa imi inversez nasterea.

demons of obsession

I have always had bad habits that hinder my well being.

recently I have also developed obsessions.

horrible obsessions, that draw all my energy.

obsessions that occupy all my thoughts and that become my everyday life.

vampire type obsessions.

obsessions that keep me trapped in a spider net - the more I struggle, the more I am doomed.

obsessions I go to bed with

obsessions I see in the darkness of the night when I have no sleep

obsessions that are sharing my morning toothbrush habits

obsessions that make my breakfast vapid

obsessions that don’t fade away no matter how much I compulsively eat.

obsessions that are here to stay.

and I see how I lose myself in these obsessions

I see how I live not my life (whatever that might be) but my obsessions

obsessions that chose instead of me to obsess and not live.

I have asked someone how to get rid of bad habits and obsessions.

the answer was: you just do.

well, my latest “you just do” lasted 4,5 minutes.

not very convincing, isn't it?

pohui

I am

I am frozen.
I am stuck.
I cannot move properly.
I feel no pleasure on doing what I used to like and I was passionate about (kinda).
I stand in front of work projects and I cannot start them.
I stand in front of a job change and I cannot endure the perspective of changing.
I look at others happiness and achievements and that makes me feel anguished and contempt about myself.
I look at other people real-life sufferings and I despise myself for my miserable me.
I cannot breath properly.
It feels like something is stuck in my neck.
And I have a huge burden over my chest.

start over

after a long time of no posts, I start over.

because this is not here and this is not me.

because my thoughts about inner me need to be put into words. because this is one of the few things that I can still do.
because I need to have something to hang on to. another something to try to have feelings about.

what will come will not be pretty. but then again, I am not.

what grinds my gears: VOLUNTARIATUL

ceva a devenit extrem de putred in voluntariat.
si anume faptul ca ideea de voluntariat incepe sa fie coordonata de oameni.

care oameni
- sunt manati de dorinte nestavilite de a face lucruri de dragul de a face
- simt nevoia ca unii sa fie mai egali decat altii
- se plictisesc groaznic si incep sa inventeze activitati care, chipurile, trebuie sa ne uneasca intr-un cuget si un spirit.
- se comporta ca niste corporatisti stupizi emitand ideii si solutii care sunt bune dar sunt pentru o problema inventata si numai de ei stiuta.

ok, sa explicam mai adanc:
sa spunem ca io vreau sa devin voluntar.
io imi doresc cel mai tare si mai tare ca in timpul liber sa ajut batraneii sa traverseze strada.
booon.
ca sa nu ma ridice pe sus militianul ca acostez batraneii ma inscriu intr-un ONG specializat in domeniu.
deci devin voluntar la traversat strada. asa ma pot manifesta in deplina legalitate.
si pentru urmatorul interval sunt fericit calarind zebra cu batraneii.

brusc ONG-ul ma convoaca sa particip la evenimentul lu' peste organizat cu prilejul "nu stiu ce a voluntariatului".
rolul meu va fi: sa iau batraneii traversati si cu ei sa ne apucam sa facem chestii. gen sa sarim coarda (metaphorically speaking) sau o chestie extrem de unificatoare si semnificativa (si evident idioata).

now, maybe is just me, but i really don't see the point of it.
eu nu m-am facut voluntar ca sa sar coarda.
batraneii nu prea vor sa sara coarda.
intersectia dintre voluntari, beneficiari si saritul corzii da multimea vida.

adica la fel de bine as putea sa iau batraneii traversati, sa le distribui revolvere si, cu totii, intr-un gest unificator si plin de semnificatii, sa gaurim organizatorii evenimentului + geniul caruia i-a venit ideea.
in felul acesta
- tot evenimenul va dura mult mai putin
- la anu nu va trebui sa revenim sa sarim alte corzi si alte sotroane
- exista o sansa destul de buna ca pe viitor geniile cu tendinte de organizare a unor chestii de genul acesta sa se abtina in a se manifesta.
- toata lumea se intoarce la treburile proprii cu satsfactia muncii bine facute.
- si, bineintele, astfel we will make the world a better place.

am i too bad?
do i ask too much?

gay marriage

un regat pentru un rmn

anul trecut am platit 5500 lei pe asigurarile sociale de sanatate pentru PFA-ul pe care il detin.
in tot acest timp anagajatorul meu a platit, la randul lui, asigurari de sanatate pentru mine.
la ce imi foloseste?
pai iata la ce: ca atunci cand solicit o investigatie RMN o cucoana doctor sa imi spuna acru ca "nu imi trebuie", ca spitalul nu are aparatura necesara si ca, oricum "RMN is overrated"
NO SHIT!!!
since when?
de cand medicii sunt mult prea silnici sa scrie o amarata de trimitere catre un RMN la o clinica ce este in stare sa il faca?
de cand spitalele nu isi permit sa isi "cheltuie" din fondurile cu asigurarile?
sau faptul ca nu i-am dat "dreptul" onorabilei doctor a transformat brusc RMN-ul intr-o investigatie total de fita si complet nefolositoare.
mai ales ca, la naiba, cam peste tot scrie ca pentru a se face lumina asupra posibilei probleme pe care o am una dintre investigatiile concludente consta, surprinzator, intr-un rmn.
imi este o scarba de sistem de nu-i adevarat. si asta dupa ce am avut de a face cu sistemul 2 ore.

oricum, cu ocazia asta am aflat care este procedura de inscriere la medic intr-un spital de stat:
programarile incep de la ora X.
oamenii ajung cu 3 ore inainte.
nu li se permite sa stea in fata "ghiseului de programari" aflat la etaj, deci se sta la usa spitalului.
cand mai vine "unul nou" si se indreapta spre "fisier" incep tipetele ca "ce domle, nu vedeti toata lumea asta inaintea dumneavoastra?"
... hmm, ce sa spun... multa lume am vazut si pe la metrou.
multa lume era si pe strada.
dar nu m-am gandit ca toata lumea este "inaintea mea" la programare.
(mai ales ca programarea se face la un ALT ETAJ)
... my bad!
ca orice nelamurire ulterioara sa fie solutionata, o tanti semi isterica cu apucaturi de napoleon decide sa ia situatia cu ambele maini si sa o transpuna intr-o lista.
lucky me: i get no. 16.
iar cand se intampla minunea sa ni se permita elevarea la etajul cu fisierul, napoleonita ne aseaza cuminti in rand. sa traiti sefa!
moment in care se constata ca 30 de oameni stau insiruiti la coada la un ghiseu care urmeaza sa se deschida peste 30 de minute iar sala de asteptare din fata fisierului este plina de scaune goale.

constatare: suntem teribil de inraiti si avem o placere deosebita sa contribuim la inrairea reciproc-generala.
si intrebare: totusi cat costa un aparat care scuipa numere de ordine?

grafice si statistici

true!

game of throne

it's coming!!!

and it's going to be on 17'th of april.

let the game begin!