happy birthday bebe!!!

astazi este cea mai importanta zi.
din toate cele 365 de zile ale anului acesta.
pentru toti cei 6 miliarde si ceva ai planetie.
si pentru toti alienii conlocuitori.

it is my bebe's birthday.

love u sweet!

happy birthday to u mister bebe!!!

happy birthday!
happy birthday!!!
happy birthday!!!!!!!!

mosu cel consumatorist

a inceput luna sarbatorilor.
toata lumea este din ce in ce mai zuzu si mai fericita.

toata lumea isi doreste cadouri.
din ce in ce mai multe.
din ce in ce mai pompoase, din ce in ce mai costisitoare.
cadouri sa fie.
multe si bune.
si scumpe.

am citit deunazi despre ce isi doreste de mos craciun un personaj al blogosferei: un laptop mac book air, albastru.
si, daca se poate, o intalnire cu fondatorul apple pentru care a dezvoltat o slabiciune aparte.
mac book-ul poate astepta si pentru la anul.

ceea ce mi se pare si normal.
si de bun simt, in acelasi timp.
ca doar numai cateva milioane de oameni isi doresc de mos craciun o masa calda.
si, daca se poate, o intalnire cu un medic pentru care de la ciuma si poliomelita au dezvoltat o slabiuciune aparte.
masa calda poate astepta si pentru la anul.

fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi

nu este vorba despre OTV.
dar este vorba despre, probabil, ideea cea mai inteligentă pe care au scos-o onorabilii de la mansarda din piaţa romană.

astăzi am primit pe YM primul mass adevărat.
rezumatul este ceva la stilul:

eu prietenul Andreei invit pe toţi cei care o cunosc la înmormântarea ei.


reply-ul a fost:
"ştiu că este postum, dar despre care Andreea este vorba???"

ceea ce poate părea deplasat dar uimirea că persoana
pe care o ştiu,
cu care mă întâlneam aleator la cumpărături,
cu care am ieşit la ceai şi
cu care am mers la colindat

a murit

este din categoria "bine că stăteam pe scaun".

postarea aceasta se vrea una tristă.
ipocriţii şi blazaţii pot să o numească şi patetică - e alegerea lor.
nu mă interesează.

tot ce mă interesează este faptul că Andreea, persoana cu care ieşeam la ceai şi la colindat a murit.

iar Andreea nu a murit la o vârstă venerabilă:
25
iar Andreea nu a murit în stilul sinuciderilor de la ora 5:
a murit de cancer la sân.
iar Andreea nu a murit oricum:
după o lungă suferinţă.
iar Andreea nu a murit oricând:
de ziua ei.

în cele din urmă nici nu mai contează dacă Andreea este persoana pe care o cunosc eu.
cu siguranţă este persoana
pe care o cunoaştea cineva
cu care cineva s-a întâlnit aleator la cumpărături
cu care cineva a fost la ceai şi la colindat.

Andreea mai este ceva.
este Andreea cuiva
a părinţilor ei, a fraţilor şi surorilor, a iubitului, a prietenilor, a vecinilor, a colegilor
şi toţi aceştia sunt ai Andreei.

dar undeva s-a rupt vraja.
nimeni nu mai este a nimănui.
sau cel puţin nu mai este în modul pe care îl ştiau.
eventual Andreea este pentru ei o reprezentare volatilă şi, deci, în cele din urmă, trecătoare.

and this really sucks.
este o despărţire definitivă şi irevocabilă cu totalul dezacord al părţilor.
şi asta pentru tot restul vieţii aşa cum o ştim noi.

cu siguranţă toată târăşenia asta trebuie să reprezinte mai mult decât
- o Andreea putrezindă
- o mulţime de ceilalţi suferid în diverse grade de broken hart.

şi cu siguranţă reprezintă mai mult.
dar nu şi în viaţa aşa cum o ştim noi.

Andreea putrezindă şi oamenii suferind de broken hart SUNT.
presupunerile, proiecţiile, imaginaţia, filosofia veritabilă sau filosofia diletantă ori teoriile despre moarte şi tot ce este dincolo SUNT DOAR nişte plăsmuiri.

dacă este să asemuim viaţa cu un deşert,
diferenţa dintre cele două ipostaze de mai sus
seamănă cu
diferenţa între nisipul fierbinte
şi
oaza pe care ni se pare că o vedem.

morala este deja clasică dar niciodată preţuită la adevarata valoare.
enjoy, fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi.

sweet dreams are made of this

"I heard a definition once: Happiness is health and short memory ! I whish I'd invented it, because it is very true."Audrey Hepburn

well, she is right.
well, the one who invented it was right also.

si dupa expresia onorabilei doamne, se pare ca ori avea o sanatate de fier ori statea foarte prost cu memoria.

in ceea ce priveste sanatatea, toata lumea o ureaza: de ziua ta, cand stranuti, cand pleci de acasa, cand termini o conversatie telefonica.
it is a common knowledge: cheia marilor succese sta in sanatate.

marele secret universal legat de fericire se pare ca este partea cu memoria.
toata lumea spune:
- o sa iti aduci aminte de asta la un moment dat si o sa imi dai dreptate!
- sa ma tii minte!
- nu ma uita!
- ai uitat?

din pacate uitarea nu este atat de pretuita cum este memorarea.
si cum ar putea fi cand un sistem de educatie (cel putin cel national are la baza memorarea). dar sa nu intram in discutii filosofice.

probabil ca de acest adevar s-a apropiat poporul cand a inventat zicala
"timpul vindeca totul".
partea proasta este ca timpul este o chestie cam abstracta, relativa.

asadar, in order to be happy declar razboi lecitinei

marele bullshit numit dezvoltare personala

da, ne plictisim enorm, suntem blazati si nu avem nimic interesant de oferit lumii.
acesta este momentul de baza, sa il numi asa big bang-ul declansarii fenomenului
DEZVOLTARE PERSONALA

ohh, ce grozavi suntem si ce grozavi vom deveni dupa ce vom duce la bun sfarsit acest intens si extrem de intelectual proces de autodezvoltare, evident, foarte personala.

nu impersonala ca ar fi vai si amar sa fie impersonala.
nu dezvoltare impreuna sau in cadrul a ceva.
nu nenica.
dezvoltare proprie si personala monsher ca asa este bine si frumos.

asa suna bine si se potriveste intocmai personalitatii noastre complexe si de neinteles pentru muritorii nedezvoltati personal.

si acum, pe tema binecuvantatei dezvoltari personale, vom trece la studiul de caz:
"am vazut o floare. cum procedez?"

Raspuns"

OAMENII NEDEZVOLTATI PERSONAL:
se uita la ea, o miros, sunt incantati de miros si colorit, ii fac o poza cu telefonul, eventual o mai si rup si o pun in vaza sau intre copertile unei carti.

OAMENII DEZVOLTATI PERSONAL
(adica acei fericiti ai soartei care si-au pus bazele unei strategii solide de consolidare a personalitatii lor mult prea complexe urmand un program de autoinaltare ce necesita o perseverenta infioratoare si multe alte chestii care evident ma depasesc):

vad floarea in urma unei planificari riguroase. aveau trecut in agenda evenimetul de cel putin cateva luni inainte.
acest eveniment este rodul unui plan agregat si bine gandit.

drumul catre floare este expresia indeplinirii unei indatoriri catre ei insisi si catre societatea in care traiesc.
este modul lor de a-si exprima progresul in ei insisi.

floarea nu este o floare oarecare.
este insasi expresia poetica a frumusetilor si incantarilor pe care le poate oferi pamantul acesta searbad.
este darul pamantului pentru omul care se dezvolta personal.
este semnul ca demersul lor de autodezvoltarea este un lucru bun.

procesul de mirosire a florii este unul complex si implica o analiza comparativa exhaustiva cu alte arome intalnite in carti, citate in diverse locuri si, evident, experimentate de catre oamenii autodezvoltati.

iar fotografierea este o adevarata arta. obiectiv de jdemii de bulioane, cadre diverse, iso adecvat evenimentului.
trebuie o pregatire intensa de jumatate de ora pentru imortalizarea momentului sublim de autodezvoltare prin floare.

dupa care, evident, urmeaza o tratare pretentioasa a evenimentului pe blogul la fel de dezvoltat personal.

TEMA PENTRU ACASA:
analiza comparativa: statul pe WC in cazul omului autodezvoltat personal vs. omul nedezvoltat.

PS:
tot ma gandeam cum sa imi exprim mai bine revolta si sentimentele vis-a-vis de stupizenia dezvoltarii personale.
fiind nedezvoltata personal, evident ca nu puteam produce o idee stralucita.
ma salveaza pozele.



sau











PS2:
atutodezvoltarea nu este un proces de vointa.
autodezvoltarea este.

PS3:
follow the next advice:

lipsa de respect, ca boala cronica, nu tine cont de statut social, sex sau varsta

da, toata lumea se plange ca traim intr-o societate buboasa.
si da, cei care se plang isi rezerva dreptul de a considera ca sunt imaculati.
well, imi rezerv si eu acelasi drept.

traim langa niste oameni pentru care lipsa de respect este manifestarea unei forme de viata inteligente.
singurul lucru care conteaza pentru dumnealor domnii si doamnele din proximitate este sa isi satisfaca nevoile imediate
pentru acest lucru pot trece prin orice

de asemenea traiesc in proximitatea unor oameni pentru care a arunca jigniri nu este decat un exercitiu de umor foarte bun.
oameni pentru care dobitoc, idiot, tampit tine loc de clientul nostru care nu stie ceva si care are nevoie de ajutor.

de asemenea traiesc in proximitatea unor oameni care nu se deranjeaza sa raspunda la salutul voios de "buna dimineata!!!" pe principiul ca sunt foarte ocupati sa citeasca din bloguri cu continut religios.
si pana la urma, daca stau si ma gandesc bine, biblia nu a predicat niciodata ca este pacat sa nu raspunzi la un salut.

traiesc langa oameni care nu sunt in masura sa se exprime mai inteleigent decat pana la nivelul de mocirla si de mahala.
uneori chiar langa oameni pentru care efortul de a nu mai injura este o chestie foarte sofisticata.

si nu vorbesc despre oamenii de pe strada.
ci despre oamenii cu care intru in contact aproape zilnic.

si cum zice reclama de la vodafone: ajungem sa fim oamenii langa care vietuim.
sunt/voi fi colega mea care nu stie sa raspunda la buna dimineata.
sunt/voi fi omul de langa mine care nu este cuvincios.
sunt/voi fi altcineva decat sunt in prezent si asta fara vointa mea.
incet si pe nesimtite.

e ok sa te prinda radarul

nu inteleg cateva lucruri probabil banale:
de ce unii oameni nu sunt in stare sa functioneze mai repede?
de ce trebuie sa se gandeasca 100 de ani sa faca un chestie marunta, de 3 parale?
de ce nu sunt in stare sa depaseasca propriile lor tipicareli si incetineli?
de ce singurul cuvant care ii caracterizeaza este "bănănăiala"?
de ce merg cu trabantul, la viteza 1 pe autostrada?
de ce nimeni (including me) nu are curajul sa ii expediez pe o strada laturalnica pe melcii societatii si sa le spuna verde in fata - your slow motion really sucks?

god, i am so annoyed.

nothing sweet

nu se stie de ce dar
din ce in ce mai des
am senzatia ca ma apropii
din ce in ce mai mult
de ceea ce unii numesc marea trecere.

si o numesc marea trecere ca sa nu o numeasca prea trist, prea infiorator si prea dur
moarte.

e o senzatie absolut idioata.
adica exista momente cand raman incremenita ca vita la poarta noua si ma simt pierduta.
ca si cum asta ar urma.
ca si cum ma desprind de chestiile ordinare (nu nasoale ci obisnuite)
adica aseara cand faceam diverse chestii chestioase (u know what i am talking about) imi vizualizam inmormantarea.
ceea ce este like fucking shit.

am citit pe undeva despre cum unii oameni isi consuma energia pentru a se face nefericiti.
cu alte cuvinte practica o forma de autosabotare.
ma intreb daca sunt victima la asa ceva sau incep sa ma transforma in my personal medium.

ambele ipoteze really suck.

mic tratat despre biscuitele in forma de stea

.
biscuitele este rezultatul unui proces de productie.
biscuitele se produce dupa o reteta.
uneori reteta este corecta.
alteori reteta nu este corecta.
uneori reteta corecta este pusa in practica corect.
alteori nu.

biscuitele se ambaleaza.
uneori se ambaleaza intr-un ambalaj care poate fi usor desfacut.
alteori trebuie sa te chinui.
uneori ambalajul este atractiv.
alteori nu.

biscuitele se depoziteaza.
uneori se depoziteaza intr-un loc racoros, departe de razele de soare.
alteori se depoziteaza langa detergenti.
biscuitele, fiind in forma de stea, este, in general, un produs greu de depozitat.

biscuitele se transporta.
uneori transportul este facut corespunzator standardelor.
alteori biscuitele este manevrat incorect.
si avand in vedere ca biscuitele este in forma de stea, manevrarea este si mai dificila.
prin urmare, adeseori, biscuitele se zdrobeste.

biscuitele are gust.
uneori gustul pe care trebuie sa il aiba
alteori are un gust ciudat - asta cand nu se respecta reteta sau cand papilele gustative ale celui care mananca biscuitele nu functioneza ca deobicei.
alteori, in pachelete de biscutiti se gasesc droguri si alte minuni. dar asta doar in cazul biscuitilor care se plimba intre doua sau mai multe tari.

la biscuiti mai conteaza:
- dimensiunea biscuitelui
- dimensiunea razelor stelei biscuitelui
- textura biscuitelui
- mirosul
- compozitia
- moliciunea biscuitelui
- cat de faramicios este biscuitele
- daca este cu crema sau nu
- daca are si alune
- glazura
- ingredientele
- si foarte alte multe lucruri.

de aici putem trage o singura concluzie:
biscuitele in forma de stea este o fiinta complexa

iata aici un alt eseu (de fapt eseul initial, original) despre biscuitele in forma de stea:
http://www.youtube.com/watch?v=nPbgOgjEfe4

.

fericirea de la celalalt capat al maturii

a face ordine. i am loving it.

nu vreau sa ma fac neinteleasa. nu este vorba despre o curatenie obsesiva, in fiecare zi, de trei ori.

nu.

este ceva mult mai simplu si mai satisfacator.

a face ordine este felul meu de a ma impaca cu mine si cu lumea.

a face ordine in locuinta este incercarea mea de a substitui lipsa ordinii interioare.
ordonarea casei este o chestie controlabila, de care abuzez ori de cate ori nu am cum sa controlez adevarata curatenie dorita.

nevoia de ordine la mine are din ce in ce mai putin de a face cu starea de dezordine existenta.

pentru o curatenie curata, este nevoie de o dezordine metaforica.

da, spun balarii.
in ultimele 48 de ore nu am dormit decat 4.
deci am voie.

actuariat

astazi am invatat un cuvant nou.

so, what does this actuariat means???

<<
Un actuar este o persoana preocupata de managementul riscului. Actuarul este cel care aplica analize si teorii matematice, statistice, economice si financiare pentru a genera solutii de control a riscurilor financiare sau a expunerilor viitoare.

Domeniile traditionale in care lucreaza un actuar sunt: asigurarile de viata si asigurarile generale, pensiile, sistemul bancar, consultanta, investitiile.
>>


adica si cu alte cuvinte, un nenea care se ocupa de actuariat face o chestie cum e cea din poza.

partea interesanta este ca sub umbrela se afla, de fapt, societatile financiare si de asigurari.

begg me, please!!!

transforma-ti infatisarea intr-o batranica amarata,
intinde mana
si fii convingator

asta este tot ce trebuie pentru ca sa iti dau orice.
de la pachetul de biscuiti cumparat cu ultimul maruntis
pana la sume de bani destul de mari.

daca esti chiar talentat, poti sa ma determini sa intreprind chiar si o serie de actiuni complexe.

gen sa traversez cateva strazi, sa ma duc la nu stiu ce pravalie, sa stau la coada ca sa iti cumpar ceva.
si apoi sa ma intorc sa iti dau acel ceva.
si apoi sa imi vad de drum.

cersetoria are efect garantat asupra mea daca se intrunesc urmatoarele conditii:

- subiectul trebuie sa fie, de preferat, o femeie in varsta, slabuta si sa para neajutorata
(asta mi se trage clar de la amintirea infatisarii bunicii mele fata de care ma bantuie zilnic un cumplit sentiment de vinovatie ca nu i-am fost alaturi si ca nu am ajutat-o suficient. dar asta este o alta poveste)

- fata nu trebuie sa fie acoperita - do not insult me, i am not stupid - i can see behind blue eys.

- musai subiectul nu trebuie sa fie un copil - ma enerveaza cumplit cersetoria de acest tip

- daca se poate subiectul sa nu fie un barbat. cersetori de acest gen nu prea au succes. cu unele exceptii.

yes. i am a stupid.
ma las usor influentata.
da, am vazut afisele cu cersetorii care castiga pe luna 5.000 lei.
da, stiu ca nu este ok.

i can't help myself.

bucharest city challenge

transmiting live.

hot day, not very interesting event.

multumesc floricicii petroliste pentru invitatii.
am fost salvata astfel de o posibila tentativa ulterioara de a irosi banii pe bilete.

foarte tare afisul, in schimb.

ball playing good

week-end-ul trecut, in capitala tarii lui bebe (hip hip hooray!), am facut de departe cea mai buna achizitie din ultimii ani.

cantareste 50g,
are dimensiunea de 5/5 cm (da, fericirea se gaseste in lucrurile mici)
si m-a costat 1.5 lei.


o minge. roz cu chestii in interior.
dimensiune satisfacatoare, culoarea nu prea.

onorabila minge a fost singura chestie care m-a scos din starea de apatie pe care o incerc de cateva luni.
dupa destul de multa vreme i am alive.
and it is good.

e ca si cum mi-a imprumutat din energia ei cinetica.

multumesc pe aceasta cale
- inventatorului mingii (ancient Aztecs probably)
- chinezilor (producatorii)
- capitalei tarii lui bebe (hip hip hooray!)

long live the balls!

love shouldn't be the reason of crying

azi la metrou am vazut urmatoarele ecuatii matematice

el+ea=love
ea=crying
el=turuind ca o moara hodorogita
<=>
crying+turuind ca o moara hodorogita=love

hmm, sounds fishy.

cred ca pana si teoria matematica este indignata de rezultat.

tipul repetea enervat si enervant -
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
cam de vreo 50 de ori in decurs de 3 minute, cu diverse intruziuni pe care nu le-am auzit, oricum neinteresante.

ce poti sa faci?
shut up you ashole and hug her!
and talk to her.
have a real talk not a stupid monolog.

adica pe bune. ce sens mai are sa tii pe cineva de mana daca in locul unui dialog normal si constructiv preferi sa turui ca un tampit.
sa inteleg ca enervarea si dorinta de a demonstra ceva (gen ca esti cea mai destepta creatura ever) sunt mai puternice decat iubirea?

acum, daca stau si ma gandesc bine, imi dau seama ca da, sunt mai puternice.
this is scary!
si imi mai dau seama ca uneori iubirea chiar nu mai conteaza, la modul voluntar.
and this is more scary.

e din categoria "avem o iubire, cum procedam?"
tough question.
necesita aprofundare.

PS: yes, i am a ashole to, sometimes i behave like that - but i am trying to change myself)

"noi doi si atat"

cred ca este una dintre cele mai frumose combinatii de 4 cuvinte care exista in limba romana.

si vine ca o concluzie la ceea ce am citit astazi, la 50 de grade, in tramvai, articol scris de sasha in 7seri, "iubire cu parul".

acolo se povesteste foarte frumos (toate articolele sashei contin o poveste foarte frumoasa)despre cum s-a intalnit ea cu mama prietenului ei si cum aceasta i-a spus una si alta si cum si mama ei si cunostintele ei i-au spus cam acelasi lucru
concluzia 1 fiind ca dragostea cu de-a sila nu se poate concluzia 1.1 fiind ca ar fi fost dragut daca si mama prietenului si mama ei si cunostintele ar fi stiut asta si nu ar mai fi simtit nevoia sa se manifeste.

well, all of this is true.

ideal ar fi ca, by default, nimeni sa nu simta nevoia sa intervina in viata altcuiva.
decat la cerere.

din pacate nu traim intr-o lume ideala.
actually, it is a jungle outside.
and inside.

in mod constant inteleg ca "noi doi si atat" nu exista.
si nu exista din cauza vointei celorlalti impusa celor doi
si nu exista din cauza vointa celor doi luati cate unul.

pentru nu se stie care motiv, outsiderii (prieteni, familie) se considera mult mai destepti, undeva foarte sus pe scara evolutiei si isi permit sa intervina neinvitati in viata celor doi.

cu diverse texte gen:
- faci cum cred eu
- eu am fost la varsta ta, tu nu ai fost la varsta mea
- daca nu faci cum zic eu, inseamna ca nu ma mai iubesti
- nici nu stii cat sufar ca nu ma asculti si nu faci cum iti spun eu, pentru ca iti vreau doar binele
- ce stii tu despre viata...

texte izvorate din:
- egoism
- iubire prost inteleasa si prost manifestata
- dorinta de manipulare si dominare
- prostie
- ingustime
- traditie
- conformism fata de gura lumii
(nu neaparat in aceasta ordine, cu grade diferite de importanta)

din pacate cei doi se pierd atat de tare in universul outsider-ilor astfel incat dispare notiunea de "noi doi si atat".
outsiderii devin oaspeti permanenti a lumii interioare.
a lumii numita "eu" si a lumii numita "noi".

ceea ce este cel mai trist este ca lumea numita "noi" este si cel mai putin usor de aparat.
pentru ca oricum, fiind o lume care nu apartine in totalitate la nici unul dintre personajele "eu" este prin definitie o lume
- instabila
- incerta
- uneori vaga
- plina de surprize
- uneori dezamagitoare

it is just like flubber.

and flubber is hard to understand and hard to keep.

iar pe de alta parte outsiderii se pare ca au descoperit izvorul de apa vie si putere.
they just don't give up.
muncesc din greu sa upgradeze pe cei din jur la rasa lor superioara.

fuck them all.

just oldy

ma gandeam acum ceva vreme ca impofida faptului ca sunt in versiunea ale4them 24.0(de fapt astazi am ajuns la versiunea 24.2 - happy birthday to me!!!)am cam aceleasi caracteristici ca versiunea ale4them 3.0 sau 4.0 sau 5.0 sau ...

well, in week-end am facut un dus si m-am razgandit.
sau mai bine zis am aflat ca mai degraba am caraceteristicile pe care teoretic ar trebui sa le aiba ale4them 42.0 sau 42.0+

why is that?

1. uit:
1.1. chestii legate de oameni gen cum se cheama persoana/personalitatea importanta la care am fost astazi.
ceea ce este grav (adica palmaresul ar trebui sa fie printre ultimele chestii care se uita, nu?)
1.2.mirosuri. aveam o memorie olfactiva fantastica.
adica stiam cum miroase o mancare pe care nu am mai gustat-o de 10 ani.
well, cand am facut dusul din week-end m-am spalat cu o chestie care mirosea a ceva.
nu pot sa imi amintesc a ce.
si chestia asta ma enerveaza cumplit.

2. nu mai am rabdare si nu ma mai inteleg:
2.1. cu clientii - mi se par din ce in ce mai dobitoci si nu mai vreau sa ii ascult. nu ma mai intereseaza ce spun. nu mai am chef sa le explic. mi se pare ca oricum este in zadar.
2.2. cu rudele - de ce nu intelegeti ce spun?
de ce trebuie sa dau de fiecare data explicatii suplimentare?
de ce atata ipocrizie si rautate?
de ce nu ma lasati sa fiu eu insami, originala, just me?
de ce trebuie sa imi particularizez viata dupa modul vostru de a fi?
2.3. cu cunostintele - chiar nu am chef de formalitati idioate, de false prietenii, de a corespunde standardelor voastre, evident idioate.
2.4. cu colegii - just do your fucking job.
yours, not mine.
and do not listen religious conferences, for god's sake
2.5. cu etc. (cu bebe, cu mine, cu altii)

3. somnul:
3.1. adorm devreme - gen 10-11. nu m-a mai prins ora 12 noaptea de... hmm, am uitat de cand.
3.2. dorm la pranz - ceea ce nu s-a intamplat nici macar cand eram bebel mic si nestiutor.
asta doar in week-end pentru ca in timpul saptamanii clientii nu stiu sa imi respecte orele de somn.

4. spiritul de aventura:
- care spirit de aventura???

toate acestea pot fi puse si pe seama:
- oboselii, din ce in ce mai acute
- stresului
- caldurii
- etc.

sau putem privi altfel problema:
gradul scazut de tolerare a
- oboselii
- stresului
- caldurii
- etc
este cauzat de starea de imbatranire.

in oricare din cele doua variante se impune, urgent,
ale4them resurection.

hai ca se poate vs. behind blue eyes

in ultima perioada constat schimbari. in bine. in din ce in ce mai bine.
da, este vorba despre noi.

cu toate acestea nu inteleg de ce nu ma pot bucura.
adica este clar ca ma aflu in situatia: "dupa atata vant si ceata a venit si soarele".
este clar ca soarele este ceea ce asteptam si ceea ce imi doresc ca o realitate permanenta.

ei bine, cu toate acestea ma preocupa mai mult motivele aparitiei soarelui, motivele existentei anterioare a norilor, a vantului si a cetii.
si pur si simplu nu ma pot bucura de soare.

probabil ca motivele sunt doua:
- starea in care ma aflu de ceva vreme
- me & my interior design.


si, evident, in loc sa enjoy, merg mai departe cu analiza si nu pot sa gasesc decat doua motive ale schimbarii:

1. motivul fericit - "hai ca se poate"

in traducere libera: "da, m-am prins ca nu este bine asa cum eram, da, stiu ca trebuie sa ajustez - iata primele rezultate. stiu ca iti place. voi persevera".

2. motivul mai putin vesel - "behind blue eys"


in traducere libera - sigur trebuie sa existe o motivatie ascunsa. din categoriile teoria conspiratiei sau it is to good to be light.
de ce exista acest motiv: me & my interior design (mostenire de la my mother & her interior design)





evident, prefer prima varianta.
evident, sunt sigura ca motivul real is behind door no. 2.
and i hate it.

si este simplu si evident de ce cred asta.
dupa ce m-ai invatat ca este ok sa fiu calda si sa imi arat afectiunea a urmat o perioada in care am pus in practica teoria.
simultan dialogurile s-au transformat in lungi monoloage.
iar comunicarea s-a transformat in noncomunicare.
and every kiss had to lead to something.

prin urmare, este normal ca acum, in vremuri de inflatie a dragalaseniei, sa ma astept ori ca:
1. every kiss will lead to something or to somethingelse.
2. something had lead to every kiss.

makes sens, doesn't it?

se pare ca am crescut mare...

nu iubesc copii.
ma deranjeaza cand tipa, ma infioara ideea schimbarii scutecelor si a noptilor nedormite din cauza lor.

nu am nici o afinitate materna.

cu toate acestea astazi am citit o chestie care m-a zapacit.

era un post despre un bebelus grav bolnav.
un copil extraordinar de frumos.
dupa cum se poate vedea.
cica trebuie sa suporte mai multe interventii chirurgicale fiecare cate 30.000 euro bucata.

si acum sa ne imaginam ca suntem parintii acestui copil:

- cum este sa fii nevoit sa iti botezi copilul in incubator, in prima lui zi de viata, pe principiul ca e posibil ca sa nu apuce si cea de-a doua zi?

- cum este sa faci rost de cel putin 60.000 euro in cateva saptamani/luni - asta incadrandu-se la "cheltuieli neprevazute"?

- cum este sa te gandesti ca daca nu reusesti sa strangi banii necesari, iti va muri copilul si din cauza neputintei tale?

- cum este sa iti vezi copilul murind?

- cum este sa iti vezi copilul vindecandu-se?

acum ceva ani, cand eram prin clasa a 6-a sau a 7-a, am fost la o inmormantare a unui copil aflat intr-o situatie asemanatoare.
singura mea preocupare pe atunci era cum sa fac sa stau mai mult pe langa un tip de care imi placea.

bloody hell, what was i thinking???

perfect love statement

You became the light on the dark side of me.
You remain my power, my pleasure, my pain.
To me you're like a growing addiction that I can't deny.
I compare you to a kiss from a rose on the grey.

desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!

astazi am experimentat tristetea trecerii timpului si a imbatranirii

am reintalnit dupa 6 luni o cunostinta foarte draga. am ramas absolut socata.

era ca si cum trecuse peste ea 10-15 ani in doar 6 luni.
aproape nu am recunoscut-o.

si inteleg de ce: 8,9,10 ore pe zi este nefericita, stresata, tracasata. in fiecare zi. de 4 ani incontinuu.
se pare ca nu ar avea de ales.

trist.

chestia asta mi-a dat de gandit. oare chiar se merita? oare chiar nu exista alegere? oare este chiar atat de greu sa rupi pisica in doua?
... experienta proprie imi spune ca da.
... din pacate (sau in cazul meu din fericire, poate)

si atunci nu pot decat sa ma gandesc la vorbele ecclesiastice.
dar totusi, in toata aceasta desertaciune trebuie sa fie loc si de putina fericire.
ca altfel...

sanctimonious boolshit

una dintre pacatele oamenilor este ingustenia si inflexibilitatea.
citeam undeva despre cele doua tipuri de om care pot exista: omul tanc si omul cameleon.

in ultima perioada am avut de a face cu ambele tipuri.

astazi m-am lovit de omul tanc.

in felul lui de a fi, fixist si ingust, este o placere organica, perversa, de a fi asa cum spune EL si nu altfel.
cand omul tanc emite o idee, atunci aceasta este prin excelenta ADEVARATA, SFANTA si de NECONTESTAT chiar daca este o uriasa prostie.

zilnic intalnesc tot felul de exemplare de oameni. sunt obisnuita cu diversitatea si ciudateniile. cu toate acestea, pentru nu stiu care motiv, oamenii tanc ma enerveaza cumplit.

starea lor de ingustime si inflexibilitate imi starneste o revolta si o ura imensa.
poate si pentru ca este mai mult decat evident ca lucrurile pot sta si alfel decat sustin dictatorii.
poate pentru ca isi sustin ideile cu o supradoza de aroganta si condescendenta.
pentru ca nu suport dictatura in general si dictatura prostiei in particular.

despre artisti si egoism

sunt duala. oscilez. visez la mai mult. visez la fericire, chiar daca atingerea ei este un proces obositor.

prin urmare cer mult pentru ca stiu ca ofer mult. iar acest lucru stiu ca exaspereaza.

prin urmare sunt recunoscatoare pentru progresele facute de cei de langa mine. multe. unele semnificative. altele temporare.
oricum ar fi, trebuie sa le recunosc si sa le apreciez. este mult, mult mai bine.

dar vreau mai mult pentru ca se poate mai mult.

inteleg totodata ca noi, ca personalitati, suntem asa cum ne-a vazut si ne-a croit "artistul".
fiecare avand, de buna seama, propriul artist.
fiecare devenind, la randul nostru, artisti.

ceea ce fac eu este deopotriva un act de egoism si de narcisism.
consider ca pot aduce ajustari artistului din tine.
consider ca artistul care te-a creat a gresit pe alocuri nuantele si incerc sa le schimb.

imi dau seama ca ceea ce vreau este un abuz.
o forma de aroganta care deranjeaza.
si pentru asta imi cer iertare.
... din pacate nu ma pot opri, cu toate ca stiu ca si artistul din mine este departe de perfectiune.

cu toate acestea continui si nu pot decat sa ma justific prin doua argumente:
1. vreau binele
2. vreau mai mult pentru ca se poate mai mult.

iadul se gaseste in detalii

cutia de pastile goala lasata pe masa
tricoul aruncat intre coltul patului si calculator
geanta aruncata intr-un colt pe scaun. o simt in spate si ma deranjeaza cumplit
pantalonii eleganti pe spatarul aceluias scaun, parte din ei mototoliti sub geanta
4 cani din tot atatea posibile insirate la capatul patului
sosetele care nu au nimerit in "cosul" numit sifonier

si cu toate acestea - este bine, aproape ordine.

probabil ca ceea ce simt se numeste obsesie - a lucrurilor marunte care trebuie oranduite.
unii o numesc exagerare a lucrurilor nesemnificative.
unii rezuma simtomele sub deviza "esti cu capul".

da, ok - simt obsesia lucrurilor nesemnificative.
da, acest lucru ma chinuie cumplit.
da, acest lucru ma oboseste putin cate putin si din ce in ce mai mult.
da, cunosc greutatea lucrurilor importante (si ma inclin in fata respectarii lor), dar o cunosc si pe cea a detaliilor.

prin urmare proclam: detaliile nu exista.
atat timp cat clasificarea in important si nesemnificativ este rezultatul unei perceptii strict personale deci subiective - proclam nesemnificativul important si importantul detaliu derizoriu.

sa vedem cum te descurci in aceasta noua lume.

Dragostea înseamnă să nu fii nevoit să spui niciodată "îmi pare rău"

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată...
(I Cor. 13, 8), Apostolul Pavel

ajuta Doamne neputintei mele!

despre oameni. despre mine.

in ultima perioada nu mai reusesc sa inteleg si sa imi explic oamenii.
me included.

este paradoxal cum ne schimbam atitudinile si comportamentul de la o clipa la alta.
este paradoxal ca nu intelegem gradul in care acest lucru afecteaza pe cei din jur.

da, oamenii sunt egoisti.
including me.
me almighty.
ave moi!


legea care guverneaza universul: eu sunt persoana care conteaza.
avem tendinta:
- de a ne schimba brusc.
- de a uita de ceilalti, de sentimentele lor, de ce reprezinta ei ca persoana si de ce reprezinta ei pentru noi
- de a reactiona aiurea, total iesit din contextul perceput de ceilalti.
ne comportam ca niste bestii absurde, dupa cum ne dicteaza propriul plac, fara a tine cont de cei din jur.
ades dam cu bata in balta si facem foarte multi stropi.
iar acest lucru ni se pare normal.
well, we are wrong.

cu toate acestea avem tendinta sa ne asteptam de la cei din jur la un comportament total opus.
eu ma astept ca oamenii pe care ii stiu sa fie constanti.
constanti asa cum ii stiu. asa cum i-am cunoscut, poate, odata.
si daca se poate, sa se poarte ca niste catelusi dragalasi, entuziasmati de venirea stapanului.
ar fi chiar excelent.

dar de fiecare data experimentez dezamagirea.
dezamagire pe care o aduc, de buna seama, si altora.
constant si intens.

sunt o persoana inadaptata relatiilor interumane.
cand Einstein a formulat teoria relativitatii, se referea la fizica.
eu asociez relativitatea mai degraba oamenilor si relatiilor dintre ei.
si nu este o asociere prea vesela.

starea de nerecunostina

asa sunt oamenii.
asa ne este mai usor. este mult mai simplu sa consideram ca altii nu ne-au ajutat suficient decat sa consideram ca nu ne ajutam noi pe noi.

interesant este faptul ca, desi, cel mai probabil suntem constienti de faptul ca, defapt, nu ne-am ajutat noi pe noi, actionam simplu si indiferent: aruncam pisica in curtea celorlalti.

da, ei sunt cei care nu M-au ajutat cand am avut cea mai multa nevoie.
da, ei sunt cei care nu MI-au dat suficient, care nu M-au dus de manuta pana in nirvana.
da, ei sunt cei care, nu au facut ceea ce era evident ca trebuiau sa faca.

da, ei sunt de vina.
EU nu.

toti procedam la fel. toti suntem victime. toti suntem napastuiti de catre oamenii rai care nu vor sa ne ajute. Nu conteaza ca impartim acelasi pat cu ei, nu conteaza ca mancam din aceeasi farfurie. Tot ceea ce stim este ca nu ne-au ajutat acum, in momentul acesta.

ceea ce conteaza este ca nu sunt 100% din timp 100% dedicati noua. Si ca nu fac ceea ce trebuie sa facem noi.

MULTUMESC!
atat celor care m-au ajutat cat si celor pe care nu i-am ajutat.

i am jack, no strings attached

ce inseamna jack, no strings attached?
inseamna me as i am, uncensored , undisturbed.
just myself.

este foarte important sa imi amintesc sa fiu "jack, no strings attached".

indiferent de numarul de situatii neplacute prin care trec, indiferent de context, indiferent de nenumaratii oameni neplacuti si indezirabili care ma inconjoara, indiferente de orice.
i am jack, no strings attached. full stop.

acum exista urmatoarele probleme:
- cum facem sa putem defini notiunea de jack (in versiune proprie)?
- cum facem sa o pastram asa cum este ea (ea, varianta personala de jack)?

well, asta e o problema individuala.
la care daca ii gasim raspunsul probabil vom fi mai aproape de versiunea proprie de fericire.

eu inca nu m-am prins in intregime cum este my personal jack, no strings attached.
inca mai descopar.
in schimb incep sa invat sa fiu just jack (indiferent ce inseamna asta).

and fuck the rest who don't agree with my own version of jack.

Despre limita

Limita unui om, in ceea ce il priveste pe el insusi, este acolo unde coctailu' intern de elemente chimice nu mai poate reactiona.

Este acolo unde se termina reactia chimica. Acolo unde endorfinele si alte "chimicale" din care suntem alcatuiti isi termina efectul.
Este acolo unde ni se termina bateriile duracel.

Evident, exista mai multe limite pentru o persoana. Nelimitat de multe. Si pentru fiecare limita avem cate o baterie.

Obiectivul meu este sa mi se termine cate o baterie pe rand.
Dupa care sa le pun la reincarcat.

de ce?

de ce nu?