nu se stie de ce dar
din ce in ce mai des
am senzatia ca ma apropii
din ce in ce mai mult
de ceea ce unii numesc marea trecere.
si o numesc marea trecere ca sa nu o numeasca prea trist, prea infiorator si prea dur
moarte.
e o senzatie absolut idioata.
adica exista momente cand raman incremenita ca vita la poarta noua si ma simt pierduta.
ca si cum asta ar urma.
ca si cum ma desprind de chestiile ordinare (nu nasoale ci obisnuite)
adica aseara cand faceam diverse chestii chestioase (u know what i am talking about) imi vizualizam inmormantarea.
ceea ce este like fucking shit.
am citit pe undeva despre cum unii oameni isi consuma energia pentru a se face nefericiti.
cu alte cuvinte practica o forma de autosabotare.
ma intreb daca sunt victima la asa ceva sau incep sa ma transforma in my personal medium.
ambele ipoteze really suck.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ascult: