priveste-ma in ochi si minte-ma. spune-mi ca ma iubesti.

un cunoscut a murit.
la o varsta la care nimeni nu se gandeste ca intrebarea: "ai auzit despre X?" se completeaza cu raspunsul "a murit".

cunoscutul face (adica facea) parte din multe organizatii, din varii cercuri menite socializarii si realizarii de diverse si apropiate relatii personale si de afaceri.
multe. extrem de multe.
toate cu pretentie si nas pe sus.
twitter, facebook, blog, linked-in, jdemii de proiecte, jdemii de cunoscuti, cu totii interactionand si comentand pompos
subiectul:
orice idee sforaitoare descoperita pe aiurea,
orice cacat ridicat la rang de adevar universal
si diseminat si retweet-uit pana ce devine un mare cacat stors.
devenind prin asta un cacat stralucit fiind produsul de glorie al acestor juni cu pretentie si nas pe sus.

so, cunostinta a murit.
what happens next?
nothing. absolutely fucking nothing.
nici o picatura de insemnare de regret sau de panseu intristat de prematura disparitie a cunoscutului pe blog-urile, tweet-urile, etc-urile celorlalti cu care, de buna seama, cunostina, inca in viata, se considera apropiat.
nimic.
nici macar: uite ba, a murit si asta! a draku viata!

acelasi cacat ridicat la rang de adevar universal, menit 'subtil' sa dea de inteles stralucita inteligenta a junilor.
aceleasi discursuri tampesti in care fiecare, vorbind despre faptele de vitejie, isi descrie subconstient dimensiunea dick-ului
care, in paranteza fie spus, (este o puta rahitica de embrion de 3 saptamani).

idiotilor: a murit unul de-ai vostri.
wake up call!
faceti macar o leapsa sau cum naiba se cheama cacatul ala blogaresc in care fiecare dintre voi vorbiti despre aceeasi chestie.
despre faptul ca amicu' a mierlit-o!
sau faptul ca pana acum nu a venit nimeni de pe lumea cealalta sa va lasa un comment sau un retweet demonstreaza ca nu merita efortul?

ziua lui Multumesc

halloween: copy - paste
valentine's day: copy - paste
whatever glossy stuff: copy - paste

thanksgiving day: not even copy.

why?

pornind de la premisa ca motivul principal nu este un clipboard neincapator, trebuie sa existe o alta explicatie.

chiar suntem un popor atat de greu de multumit?
o fi mai putin digerabil pentru sangele nostru pestrit curcanul decat micu, berea & co?
este mai simplu sa fii nemultumit? este mai la indemana?
de pe un an pe altul chiar nu am experimentat nimic pentru care sa multumim?

nu este un discurs patetic. nu sunt intrebari retorice.

chiar nu inteleg: de ce nu ne-a trasnit ca este ok sa preluam si ziua lui Multumesc?
ne este rusine sa multumim?
nu stim sa multumim?

cineva conspira si nu ne vrea multumiti?
don't think so!

si sa nu aud cacaturi de genul: "cum domle, cand s-au redus salariile si toata lumea iese in strada sa mai si sarbatorim ziua lui Multumesc?"
sa fim seriosi. daca dracu ar fi chiar asa de negru, in bradul de craciun nu ar atarna globuri si bombonele ci streanguri si oameni.

revenind.
incepand de la anul voi sarbatori ziua lui Multumesc.
si asta nu pentru ca sunt un om optimist. fereasca sfantu', no sir, i am not.
ci pentru ca vreau sa dau liber pesimismului, depresiei, prostului obicei de a vedea ce nu e bine pentru o zi.
vreau liber de ziua lui Multumesc.

si da, va fi ziua cu mancare curcaneasca.