priveste-ma in ochi si minte-ma. spune-mi ca ma iubesti.

un cunoscut a murit.
la o varsta la care nimeni nu se gandeste ca intrebarea: "ai auzit despre X?" se completeaza cu raspunsul "a murit".

cunoscutul face (adica facea) parte din multe organizatii, din varii cercuri menite socializarii si realizarii de diverse si apropiate relatii personale si de afaceri.
multe. extrem de multe.
toate cu pretentie si nas pe sus.
twitter, facebook, blog, linked-in, jdemii de proiecte, jdemii de cunoscuti, cu totii interactionand si comentand pompos
subiectul:
orice idee sforaitoare descoperita pe aiurea,
orice cacat ridicat la rang de adevar universal
si diseminat si retweet-uit pana ce devine un mare cacat stors.
devenind prin asta un cacat stralucit fiind produsul de glorie al acestor juni cu pretentie si nas pe sus.

so, cunostinta a murit.
what happens next?
nothing. absolutely fucking nothing.
nici o picatura de insemnare de regret sau de panseu intristat de prematura disparitie a cunoscutului pe blog-urile, tweet-urile, etc-urile celorlalti cu care, de buna seama, cunostina, inca in viata, se considera apropiat.
nimic.
nici macar: uite ba, a murit si asta! a draku viata!

acelasi cacat ridicat la rang de adevar universal, menit 'subtil' sa dea de inteles stralucita inteligenta a junilor.
aceleasi discursuri tampesti in care fiecare, vorbind despre faptele de vitejie, isi descrie subconstient dimensiunea dick-ului
care, in paranteza fie spus, (este o puta rahitica de embrion de 3 saptamani).

idiotilor: a murit unul de-ai vostri.
wake up call!
faceti macar o leapsa sau cum naiba se cheama cacatul ala blogaresc in care fiecare dintre voi vorbiti despre aceeasi chestie.
despre faptul ca amicu' a mierlit-o!
sau faptul ca pana acum nu a venit nimeni de pe lumea cealalta sa va lasa un comment sau un retweet demonstreaza ca nu merita efortul?

ziua lui Multumesc

halloween: copy - paste
valentine's day: copy - paste
whatever glossy stuff: copy - paste

thanksgiving day: not even copy.

why?

pornind de la premisa ca motivul principal nu este un clipboard neincapator, trebuie sa existe o alta explicatie.

chiar suntem un popor atat de greu de multumit?
o fi mai putin digerabil pentru sangele nostru pestrit curcanul decat micu, berea & co?
este mai simplu sa fii nemultumit? este mai la indemana?
de pe un an pe altul chiar nu am experimentat nimic pentru care sa multumim?

nu este un discurs patetic. nu sunt intrebari retorice.

chiar nu inteleg: de ce nu ne-a trasnit ca este ok sa preluam si ziua lui Multumesc?
ne este rusine sa multumim?
nu stim sa multumim?

cineva conspira si nu ne vrea multumiti?
don't think so!

si sa nu aud cacaturi de genul: "cum domle, cand s-au redus salariile si toata lumea iese in strada sa mai si sarbatorim ziua lui Multumesc?"
sa fim seriosi. daca dracu ar fi chiar asa de negru, in bradul de craciun nu ar atarna globuri si bombonele ci streanguri si oameni.

revenind.
incepand de la anul voi sarbatori ziua lui Multumesc.
si asta nu pentru ca sunt un om optimist. fereasca sfantu', no sir, i am not.
ci pentru ca vreau sa dau liber pesimismului, depresiei, prostului obicei de a vedea ce nu e bine pentru o zi.
vreau liber de ziua lui Multumesc.

si da, va fi ziua cu mancare curcaneasca.

ce faci cand nu stii ce este de facut?

cand ajungi intr-o etapa a vietii in care habar nu ai in ce directie sa o iei?
cand intelegi cu tristete ca esti bun in toate si nu excelezi in nimic?

cand nu ai nici cea mai vaga idee ce iti place?
cand constati ca nu ai nici o pasiune reala?
cand stii ca singurul lucru care te atrage cu adevarat este sa dormi?

cand stii ca trebuie sa faci o schimbare
dar ai indoieli ca asta este ceea ce trebuie cu adevarat?

cand schimbarea te ingrozeste
iar lipsa de schimbare te inspaimanta?

ce faci?

numaratul banilor si fluieratul in biserica

articol de prima pagina pe hotnews:
Cum numara un senator PNL cateva sute de dolari in timpul dezbaterilor la motiune
link-ul
rezumat: un nea parlamentaru numara ieri in parlament niste verzisori fix cand se dezbatea motiunea impotriva guvernului.

so what???
nu inteleg ce este asa de mare mirarea jurnalistica.
sa recapitulam:
a) parlamentarii au bani. multi. foarte multi.
b) dezbaterea motiunii este o chestiune complet inutila (atat timp cat oricum se cunoaste cum sunt impartite opiniile politice)
c) sa fim seriosi: nu iti poti mentine interesul alert o zi intreaga indiferent de cat de interesant este subiectul dezbatut. motiunea nu este o chestiune interesanta.
d) si am mentionat faptul ca parlamentarii au bani. multi. foarte multi? si este de asteptat sa ii numeri din cand in cand?

ceea ce nu au aflat jurnalistii (ca altfel sigur ar fi fost subiect de prima pagina)
dar eu cunosc (pe surse, atentie!) este ca:
mai mult de 1/3 din parlamentarii prezenti s-au cacat in timpul dezbaterii motiunii.

pai iti dai seama moncher!!!
ce indrazneala. ce tupeu.

the world as I know it. or is it the dream?

part 1: form 7am to 10-11-12pm.
it is commonly known as the real world. but this is just a theory.

part 2: from 10-11-12pm to 7am.
it is known as the sleeping part of the day. but what words have to do with the reality?

and so I have to separate words in which I live.
or perhaps two separate dreams.

most of the time the majority of happiness lies in one of the life-dream. while the other is full of shit and stupidity.
and i consider myself lucky for this because during 24 hours I rarely have two nightmares although I almost never have two sweet dreams in a road.

I am wondering what will happen when I will not be able to distinguish the life from the dream (as the rest of the world understands it).
I'll be happier of just I won't care?

you can leave your close on

nu inteleg logica streaptese-ului.

si ma bantuie misterul de cand toata lumea intreaba pe domnitele gingase daca de 8 martie se duc sa vada barbatii dezchilotandu-se (TM piticigratis).

asta nu inseamna ca logica streaptese-ului feminin imi este mai apropiata.

me being a very gingasa domnita voi aprofunda (hmmm....) fenomenul la masculin
ce inteleg hoardele de duduii cand niste nenea bine lucrati la sala si bine unsi cu chestii se dezbraca in fata lor?
- ca o fac pentru ele?
- ca o fac pentru ca ele sunt suuuuuuuuuuuuper atragatoare si oups, domnii pur si simplu nu se pot abtine sa isi dea jos toate chestiile numai ca sa le intre in gratii?
- ca sa aiba material de studiu pentru momentele in care fac chestii pe care doar barbatii le fac?
- este ca o iesire la gradina homologica? cam scump biletu' doamna!

i mean if the ladies really want to have fun, why in earth name not spending the money on a gigalo.
mai scump dar macar respectivul chiar face ceva. ceva hmmm hmm palpabil.
sa inteleg ca pana la urma toata povestea asta se cheama lipsa de educatie financiara?
minim de efort (za money) cu maxim de efect (za no comment).

to read or not to read

e-reader.
i am loving it.
i want to have it.
i cannot afford it.

bun. acum sa fim seriosi.
un e-reader serios trebuie sa fie cam asa:
- cu o dimensiune normala la cap. aka nici cat ecranul unui smartphone dar nici cat un teren de fotbal american
- cu o greutate de preferat sa nu o depaseasca pe cea a lui Kate Moss dupa ce a tinut dieta. aici nu o nimereste niciun e-reader. toate depasesc 300 g.
(wtf men, e-reader supposed to be something slim and light!)
- in principiu sa fie e-reader. adica nu aberatii enervant-balarioase cum ar fi:
* e reader cu o tastatura care ocupa 70% din suprafata totala a dispozitivului. (don't get me wrong but I don't want to have a e-writer). daca vreti ceva de genu', gasiti la emag.
* e-reader cu conexiune gprs
* e-reader cu mp3 player

vestea proasta pentru mine suna asa:
- toate e-reader-ele care corespund costa in jur de 500 para.
si costa atat si pentru ca au toate aberatiile enervant-balarioase integrate de la mama lor.

500 para????
noooooo, apai atunci este bai mare!
e-ink technology is made of pure 24k gold???
hmmm... cu 500 para pot sa imi cumpar fain frumos un... o... niste... multe.

prin urmare concluzia este: nu imi iau din principiu.
evident, faptul ca nu am (chef sa cheltui) 500 coco este un argument complet neglijabil.
evident.

pentru ochelaristi, fara numar

a inceput marea aventura de gasit ochelari cu lentile si dioptri mai "speciale".
dupa o scurta incursiune prin piata de ochelari bucuresteana ma simt profund sublim.

ieri am inceput in forta: o pereche de lentile la sover, 1600 lei.
300 metri mai la vale, 950 lei.
azi m-am plimbat pe la 6 optici.
preturile lentilelor mele s-au plimbat si ele intre 720 lei si 1200.
nu vorbesc despre rame. alea sunt cireasa de pe coliva.

lucru de luat in seama este calitatea dialogului dintre mine si opticieni:
egzemplu' 1:
eu: cat costa lentilele X, cu dioptriile Y, cu gradul de subtiere A sau B?
opticianul: (dupa ce se uita indelung si chioras) 400 lei
eu: (notez in minunatul meu smartphone pretul)
opticianul: va notati pretul?
eu: da. de la ce firma?
opticianul: nu va pot spune.
eu: cum adica nu puteti spune? vreau sa cumpar un produs. deci ar trebui sa cunosc ce cumpar, nu?
opticianul: pai eu de unde stiu ca nu sunteti de la concurenta?
eu: hmmm. pai am reteta. si pe nas am niste ochelari a draku de izbitori ca asemanare cu produsul pe care vreau sa il cumpar.
opticianul: nu, nu va pot spune... dar aveti incredere, sunt de la o firma buna. din germania.

incredere my ass. nu stiam ca este un pacat sa fii informat.
sa ii spui idiotului de vanzator exact ce vrei, sa cunosti marcile de lentile, sa cunosti gradul de subtiere - crima impotriva umanitatii.
pizda masii, parca baietii sunt alchimisti si eu, un putulica nespalat, tocmai le-am spus ca stiu de existenta pietrei filosofale.
wooooooowwwwww, ete unde statea alchimistul concurent....

egzemplu' 2:
eu: bun, spuneti ca aveti lentile de la essilor si de la zeiss. care este diferenta intre ele?
opticianul: cele de la essilor sunt mai bune.
eu: in ce sens mai bune?
opticianul: pai mai bune. sunt de la essilor. sunt mai bune.

really????????!
la naiba, si eu care credeam ca sunt mai bune in sensul acela, interzis minorilor.
apoi atunci sa stii ca m-ai convins cucoana!!!
sa te pupe jan ca dasteapta te-a facut mamitica ta.
cumpar 7.

portocalele au viermi

and I am not shiting you!
viermi de culoare portocalie (surprise, surprise!), cu capul putin negru.

este posibil ca pentru un porto-cultivator sa fie o informatie de baza, dar pentru un neavizat este o revelatie.

boyfriend-ul este traumatizat.
un vierme in portocala este mai rau decat sarpele in rai.
what happened? pesticides don't work anymore???
help!!! we need more chemicals!!!!!

eu ce pot spune este: I knew it!!!!!
I always knew it is something wrong with these damn oranges.
now I have a real good reason to dislike them.

immortality

cititul din milan kundera s-a dezvoltat in neuronasul meu ca o forma de dependenta.
cautand din nou aroma kundereasca am dat peste o carte care m-a debusolat.
acelasi autor, alta semnatura.
acelasi autor, alte amprente.
acelasi palarie, alta marie.

superba cartea.
minunata!
cel putin in primul sfert pe care l-am parcurs pana acum.

o combinatie delicioasa de arta scriitoriceasca (planuri si constructii narative, tipuri de naratori etc.), idei si filosofie contemporana.

yammy!

sure boss, you're right

cand persoana din fata ta (sa o numim "I'm too dick to be true") nu reprezinta decat o sursa de bani,
este absolut idiotic sa o contrazici pentru validarea unei idei.
oricat de buna ar fi cauza, oricat de evidenta ar fi eroarea in care se afla.

este contraproductiv si consumator de nervi si energie.
ce vina ai tu daca "I'm too dick to be true" este suficient de constipat la mansarda cat sa o tina pe fixismele lui bine inradacinate?
ai sosit tu in viata lui sa il educi?
nu.
ai o sansa reala sa il iluminezi?
nu
iti iese ceva din toata chestiunea asta?
nu.

chestia cu adevarat sacaitoare la "I'm too dick to be true" este modul in care isi insuseste o idee pe care chiar tu ai procreat-o.

"I'm too dick to be true": da, deci ce parere ai despre chestia asta?

tu: pai cred ca este verde cu picatele

"I'm too dick to be true": ei, uite vezi, exact asa consideram si eu

dupa care "I'm too dick to be true" fuge repede, repede ca o gogosica pufosica la o terta persoana sa isi dovedeasca productia de neuron

"I'm too dick to be true": dupa ce m-am gandit mai bine si am analizat situatie prezentata, am ajuns la concluzia ferma ca este verde cu picatele. sunt 100% convins de asta.

cool ha?

farasul celor alesi

cat de moroni pot fi producatorii obiectului
"faras lux"?

sa inteleg ca oamenii au avut un lapsus la botezarea maretului obiect si nu si-au amintit de titulaturile:
- aspirator
- femeie de serviciu
- maturator
?

sau farasul este cel putin de platina si cu diamante multe multe?

parfumul de contrabanda a anilor trecuti

dupa 20 de ani de la revolutie ne-au ramas inradacinate sechele.
iata una: sechela lipsurilor.
iar acum cand avem de toate pentru toti, cand granitele sunt o simpla formalitate,
incepem sa ne comportam de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

anul trecut am fost in grecia.
care au fost "suvenirurile" pe care le luau colegii mei de calatorie?
- ulei de masline
- masline
- metaxa si/sau uzo


problema nu este ca suvenirurile erau reprezentate de chestii d'ale gurii.
nu neica! fiecare cu suvenirul lui.
buba este la definitie.
deci, de la cronicarul dexonline citire:
suvenir = obiect, semn care reprezintă sau evocă o amintire

10 litri de ulei de masline,
15 kg de masline
& cateva sticle bune de metaxa
reprezinta cu mare greutate un semn de amintire.
ci mai degraba semn de nostalgie contrabandistica.

now, don't get me wrong.
omul poate sa faca ce il taie maslina cu banii stransi pentru suveniruri.
da masline, taica?

flashnews:
- in romania avem de vanzare masline.
multe. variate.
si extrem de gustoase.
- uleiul de masline care se vinde in romania este mai gustos, mai aromat si sensibil mai ieftin decat cel cumparat din grecia.
- metaxa este la acelasi pret
... si de cand bautul de metaxa a devenit placere nationala???
uzo? who the fuck is uzo?
sau, pardon, este de fita presupun.

anul acesta ma duc iar in grecia.
timp berechet de aprofundare a obiceiurile suveniroase conationale.

mi-as fi dorit sa fiu intr-un context la fel de perfect ca al lor

este cumplit sa trebuiasca sa traiesc mereu aceeasi poveste.
povestea neintamplarii lucrului asteptat.

si cel mai greu este sa o traiesc la nivel de iubire.
socialul duca-se!
dar iubirea este cea care, teoretic, conteaza.

este greu sa astepti din partea celui cu care imparti aceeasi viata un mic semn de iubire, oricat de infim
si sa primesti in schimb replici de genul
"te-am sunat sa iti spun sa te ocupi de farmville. daaaa? sa pui mazare. oooo, si ai si copacii de facut! bineee? bine!"

este greu sa digeri convorbiri telefonice de genul acesta dupa ce citesti replici livresti idiotic-sentimentale si iti imaginezi, idiotic-sentimental, ca si tu, in viata ta din afara copertilor cartii, impartasesti o iubire similara.
este ca si cum alergi nebuneste si brusc te izbesti de zid.
bufffff!
zbanggggggg!
sange peste tot.
nasul rupt.
iluziile idiotico-sentimentale rupte.

si culmea ironiei.
imaginandu-mi acest monolog scris, intrebandu-ma daca am sau nu am dreptate sa gandesc acestea si cele ce urmeaza,
primesc urmatoare replica:
el: "noi doi nu mai vorbim. te-am rugat sa faci o chestie, daaaaa?"
eu: "pai ti-am spus ca trebuie sa ma ocup de altceva....."
el: "nu mai avem ce vorbi!"
... da. este vorba despre farmville.

revenim.
dupa cum spuneam, este trist sa privesti cu speranta spre telefonul care suna duminica dimineata si:
el: "m-am trezit acum maxim 5 minute. daca nu as lucra m-as trezi la ora asta in fiecare zi"
eu: "da?"
el: "da. bine, paaaaaaaaaa!"
dupa care:
el: "cum de s-a intrerupt convorbirea atat de brusc?"
eu: "pai am inchis. ai zis pa si nu mai avei nimic sa spui"
el: "pai ce sa mai fie de spus? hm? bineeeee! pa!"

cred ca nici nu exista iubire adevarata.
evident, ma refer la iubirea aceea absoluta intre doua persoane, intre un EL si o EA (cu variatiunile de rigoare atat de sex cat si de numar).

tot ceea ce traim noi
(de fapt eu. dar imi este mai simplu sa generalizez. imi da mai mult curaj)
ca iubire este pana la urma o poveste a neintamplarii lucrului asteptat.

pentru ca pana la urma ceea ce ne dorim noi dintr-o iubire perfecta este sa oferim iubire si sa primim iubire intr-un mod si prin metode proprietare noua si nazuintelor noastre de la un anumit moment.
iar asta nu se poate intampla la modul perfect as spune eu niciodata.

pentru ca noi vrem iubire de la ALTCINEVA.
iar acel cineva nu ne poate oferi si nu poate cere iubire intr-un mod si prin metode prorietare NOUA si nazuintelor NOASTRE de la un anumit moment.
tocmai pentru ca este un ALTCINEVA. un nonEU.

asta nu inseamna ca tot ceea ce inseamna jocul gasirii amorului nu este real si ca nu este una dintre principalele surse ale fericirii noastre.
asta nu inseamna ca sentimentele si intentiile personajelor EL si EA
(pastrand variatiunile) nu sunt autentice, nu sunt fierbinti si pasionale.
inseamna doar....
inseamna...

nici nu stiu ce inseamna.
nici nu stiu daca trebuie sa insemne ceva.

ne afecteaza?
depinde.
depinde de categoria din care facem parte:
1. categoria oamenilor carora le place jocul de dragul jocului.
2. categoria oamenilor carora le place jocul de dragul rezultatului.

si mai depinde de calalat.
imens chiar.
depinde de cum vrea celalat sa se joace, cand vrea, in ce termeni, in ce conditii.
si, evident, depinde de jocul ales de celalat.
pentru ca poate celalalt vrea pur si simplu sa joace farmville.

ceea ce este perfect firesc si de inteles.
pentru ca este ALTCINEVA.

amestecate

cand ai un feeling ca lucrurile pot merge prost, atunci sigur vor merge catastrofal.
asa au mers astazi.
asa au mers, de altfel, toata saptamana.
combinatie intre isteria telefoanelor, prostia oamenilor, busituri tehnice, background trist, atitudini de superioritate si ironii.

am primit lovituri din toate partile si am lovit si eu in cine am putut.
si am lovit prea gratuit.
imi cer scuze pentru asta.

dimineata voiam sa sparg tot ce imi iesea in cale.
voiam sa lovesc oamenii de pe strada si sa urlu.
nu mi se parea prea ciudata atitudinea unui om care incepe sa impuste in stanga si in dreapta.
dimineata am urat tot ce puteam uri.
incepand cu mine.

dupa care am facut-o de oaie cu un client.
clientul de care ma temeam.
am dres-o partial pe parcurs.
oricum lucrurile au mers mult prea prost ca sa ma iluzionez.

dar astazi este vineri si vreau sa nu imi mai pese.
prefer sa uit.
prefer sa fac altceva.
cum ar fi sa ma cufund in flickr.

genial flickr-ul.
my personal best second life.

un pas mic pt omenire...

uhuuuuuuuu, am reusit!
am intrat si io, domle, in rand cu lumea.

mi-am luat carte de la adevaru'.
nu ca sa o tin pe raftul bibliotecii in tipla (ca sa nu se puna praful, evident)
ci, culmea, ca sa o citesc.

cica acum nu mai am dreptul sa carcotesc cand vad oameni de 30-40 de ani citind cu nesat enigma otiliei.

pe draku nu mai am.
am.
pentru ca agatha christie cu ai sai negri mititei si cu a sa crima din orient expres nu era materie de clasa a 9-a.

in continuare sustin ca toti cei care cumpara carti din colectia adevarul sunt cam retarzi.
retarzii categoria 1: cumpara cartile adevarul ca sa fie acolo. poate le citesc nepoteii. flasnews: nepoteii citesc crocotube.

retarzii categoria 2: cumpara cartile adevarul pentru ca dau bine in biblioteca. sa vada lumea cand trece pe la ei ca domle, ei sunt culti. nu are sens sa ma mai obosesc in a comenta categoria asta.

retarzii categoria 3: cumpara cartile adevarul ca sa le citeasca. categoria asta se poate numi si "sunt retard si imi place sa o recunosc". adica prietene, daca nu te-a tinut neuronul sa citesti enigma otiliei la liceu macar nu te face de kakat sa o citesti la varsta de 40 de ani, de fata cu toata lumea.
adica ai macar bunul simt si o citeste acasa. nu imi ingretosa peisajul cu obscuritatea ta.

retarzii categoira mea: care nu au suficient neuron sa inteleaga ca agatha christie de pe scribd este la fel de bune ca agatha christie din colectia adevarul.

twitt de neuronas

citez un twitt:
"La multi ani 2010: We are here to add what we can to life, not to get what we can from life. (William Osler)"

deci cat de idiot poti sa fii ca sa scrii asa ceva?
cum poti sa te crezi om normal la cap cand
intr-un twitt considerat de propriul neuron ca fiind de maxima audienta
(este vorba despre twitt-ul de la multi ani. iti dai seama, lumea ar fi fost mult mai saraca daca tu, neuronas, nu te-ai fi produs intr-un twitt de la multi ani)
sa incepi cu o urare in romana si apoi sa bagi texte in limbi straine tie?

si "we are here to add what we can to life"???
what life?
who's life?
why?

si de ce ma rog sa nu get what we can from life?????????????
qui bono???
sa inteleg ca tu asa procedezi, neuronas? iti dai toate fitele pentru viata si nu iei toate fitele de la viata ca sa ti le insusesti???
mai, mai, ce roll model esti tu, iubire!!!

ce zi nasoala, v-a sunat toata lumea...

trist nu este ca m-au sunat toti clientii.
trist este ca singura persoana care a constatat asta
si careia i s-a parut nasoala treaba a fost un client.

nu colegii.
colegii au avut alte chestii mult mai faine de facut:
- sa imi dea task-uri suplimentare. care nu sunt in parohia mea dar de ce sa le faca ei cand pot sa le fac eu
- sa isi dea aere in ceea ce priveste superioritatea lor de necontestat in stilul de oraganizare a lucrului
- sa manance timp de o ora. pauza mea de masa a fost de 5 minute.
- sa se duca la plimbare sa isi ia chesii in interes personal. interesant este ca ultima data cand m-am dus la plimbare in interes personal (care s-a intamplat odata in an) mi s-au pus in brate un teanc de oferte ca sa le impart, daca tot sunt prin zona.
- sa se uite urat cand m-am plans ca ziua de astazi m-a obosit.

statistica:
din 9 ore lucrate - numar de ore vorbite la telefon: 8.5
numar de clienti total diferiti cu care am vorbit: 40
tipuri de problme rezolvate - aproximativ 15
timp de rezolvare a unei probleme de tip X eu: 5 minute
timp de rezolvare a unei probleme de tip X colegii: 25 (cu ajutorul meu si cu mari greseli pe parcurs)

ce zi nasoala, m-a sunat toata lumea...