nu este vorba despre OTV.
dar este vorba despre, probabil, ideea cea mai inteligentă pe care au scos-o onorabilii de la mansarda din piaţa romană.
astăzi am primit pe YM primul mass adevărat.
rezumatul este ceva la stilul:
eu prietenul Andreei invit pe toţi cei care o cunosc la înmormântarea ei.
reply-ul a fost:
"ştiu că este postum, dar despre care Andreea este vorba???"
ceea ce poate părea deplasat dar uimirea că persoana
pe care o ştiu,
cu care mă întâlneam aleator la cumpărături,
cu care am ieşit la ceai şi
cu care am mers la colindat
a murit
este din categoria "bine că stăteam pe scaun".
postarea aceasta se vrea una tristă.
ipocriţii şi blazaţii pot să o numească şi patetică - e alegerea lor.
nu mă interesează.
tot ce mă interesează este faptul că Andreea, persoana cu care ieşeam la ceai şi la colindat a murit.
iar Andreea nu a murit la o vârstă venerabilă:
25
iar Andreea nu a murit în stilul sinuciderilor de la ora 5:
a murit de cancer la sân.
iar Andreea nu a murit oricum:
după o lungă suferinţă.
iar Andreea nu a murit oricând:
de ziua ei.
în cele din urmă nici nu mai contează dacă Andreea este persoana pe care o cunosc eu.
cu siguranţă este persoana
pe care o cunoaştea cineva
cu care cineva s-a întâlnit aleator la cumpărături
cu care cineva a fost la ceai şi la colindat.
Andreea mai este ceva.
este Andreea cuiva
a părinţilor ei, a fraţilor şi surorilor, a iubitului, a prietenilor, a vecinilor, a colegilor
şi toţi aceştia sunt ai Andreei.
dar undeva s-a rupt vraja.
nimeni nu mai este a nimănui.
sau cel puţin nu mai este în modul pe care îl ştiau.
eventual Andreea este pentru ei o reprezentare volatilă şi, deci, în cele din urmă, trecătoare.
and this really sucks.
este o despărţire definitivă şi irevocabilă cu totalul dezacord al părţilor.
şi asta pentru tot restul vieţii aşa cum o ştim noi.
cu siguranţă toată târăşenia asta trebuie să reprezinte mai mult decât
- o Andreea putrezindă
- o mulţime de ceilalţi suferid în diverse grade de broken hart.
şi cu siguranţă reprezintă mai mult.
dar nu şi în viaţa aşa cum o ştim noi.
Andreea putrezindă şi oamenii suferind de broken hart SUNT.
presupunerile, proiecţiile, imaginaţia, filosofia veritabilă sau filosofia diletantă ori teoriile despre moarte şi tot ce este dincolo SUNT DOAR nişte plăsmuiri.
dacă este să asemuim viaţa cu un deşert,
diferenţa dintre cele două ipostaze de mai sus
seamănă cu
diferenţa între nisipul fierbinte
şi
oaza pe care ni se pare că o vedem.
morala este deja clasică dar niciodată preţuită la adevarata valoare.
enjoy, fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi.
.jpg)
