love shouldn't be the reason of crying

azi la metrou am vazut urmatoarele ecuatii matematice

el+ea=love
ea=crying
el=turuind ca o moara hodorogita
<=>
crying+turuind ca o moara hodorogita=love

hmm, sounds fishy.

cred ca pana si teoria matematica este indignata de rezultat.

tipul repetea enervat si enervant -
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
cam de vreo 50 de ori in decurs de 3 minute, cu diverse intruziuni pe care nu le-am auzit, oricum neinteresante.

ce poti sa faci?
shut up you ashole and hug her!
and talk to her.
have a real talk not a stupid monolog.

adica pe bune. ce sens mai are sa tii pe cineva de mana daca in locul unui dialog normal si constructiv preferi sa turui ca un tampit.
sa inteleg ca enervarea si dorinta de a demonstra ceva (gen ca esti cea mai destepta creatura ever) sunt mai puternice decat iubirea?

acum, daca stau si ma gandesc bine, imi dau seama ca da, sunt mai puternice.
this is scary!
si imi mai dau seama ca uneori iubirea chiar nu mai conteaza, la modul voluntar.
and this is more scary.

e din categoria "avem o iubire, cum procedam?"
tough question.
necesita aprofundare.

PS: yes, i am a ashole to, sometimes i behave like that - but i am trying to change myself)