luni

se pare ca am crescut mare...


nu iubesc copii.
ma deranjeaza cand tipa, ma infioara ideea schimbarii scutecelor si a noptilor nedormite din cauza lor.

nu am nici o afinitate materna.

cu toate acestea astazi am citit o chestie care m-a zapacit.

era un post despre un bebelus grav bolnav.
un copil extraordinar de frumos.
dupa cum se poate vedea.
cica trebuie sa suporte mai multe interventii chirurgicale fiecare cate 30.000 euro bucata.

si acum sa ne imaginam ca suntem parintii acestui copil:

- cum este sa fii nevoit sa iti botezi copilul in incubator, in prima lui zi de viata, pe principiul ca e posibil ca sa nu apuce si cea de-a doua zi?

- cum este sa faci rost de cel putin 60.000 euro in cateva saptamani/luni - asta incadrandu-se la "cheltuieli neprevazute"?

- cum este sa te gandesti ca daca nu reusesti sa strangi banii necesari, iti va muri copilul si din cauza neputintei tale?

- cum este sa iti vezi copilul murind?

- cum este sa iti vezi copilul vindecandu-se?

acum ceva ani, cand eram prin clasa a 6-a sau a 7-a, am fost la o inmormantare a unui copil aflat intr-o situatie asemanatoare.
singura mea preocupare pe atunci era cum sa fac sa stau mai mult pe langa un tip de care imi placea.

bloody hell, what was i thinking???

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ascult: