starea de nerecunostina

asa sunt oamenii.
asa ne este mai usor. este mult mai simplu sa consideram ca altii nu ne-au ajutat suficient decat sa consideram ca nu ne ajutam noi pe noi.

interesant este faptul ca, desi, cel mai probabil suntem constienti de faptul ca, defapt, nu ne-am ajutat noi pe noi, actionam simplu si indiferent: aruncam pisica in curtea celorlalti.

da, ei sunt cei care nu M-au ajutat cand am avut cea mai multa nevoie.
da, ei sunt cei care nu MI-au dat suficient, care nu M-au dus de manuta pana in nirvana.
da, ei sunt cei care, nu au facut ceea ce era evident ca trebuiau sa faca.

da, ei sunt de vina.
EU nu.

toti procedam la fel. toti suntem victime. toti suntem napastuiti de catre oamenii rai care nu vor sa ne ajute. Nu conteaza ca impartim acelasi pat cu ei, nu conteaza ca mancam din aceeasi farfurie. Tot ceea ce stim este ca nu ne-au ajutat acum, in momentul acesta.

ceea ce conteaza este ca nu sunt 100% din timp 100% dedicati noua. Si ca nu fac ceea ce trebuie sa facem noi.

MULTUMESC!
atat celor care m-au ajutat cat si celor pe care nu i-am ajutat.