micile blesteme

si micile fantome care ne urmaresc pentru tot restul vietii, sau cel putin in restul vietii in configuratia sa actuala.

si nu vorbesc despre blestemele cumplitilor vrajitori
ci de blestemele starii de fapt.

gen blestemul de a face un lucru care prin el insusi este limitat.
care te face si pe tine, facatorul sau, la fel de limitat in ochii celorlalti.

sa spunem ca cineva vinde prajituri.
prajituri cu ciocolata.
doar cu ciocolata.
de ce vinde prajituri doar cu ciocolata? nu conteaza. conteaza ca acasta este configuratia in care omul nostru a aterizat.
si atat. no further comments.

pe frontispiciul cofetariei in care lucreaza se spune clar: PRAJITURI DIN CIOCOLATA
evident ca in cofetarie, in 75 la suta din cazuri, vor intra clientii care vor avea drept prima intrebare:
"ce fel de prajituri cu frisca aveti?"
moment in care omul incearca sa explice ca pravalia nu tine decat prajituri cu ciocolata.
dupa care clientii continua inocenti:
"bine, atunci va rog sa imi aratati tartele cu fructe"
moment din care discutia devine penibila/jenanta/ciudata.

incepe un dialog al surdo-mutilor din care
- clientul pleaca dezamagit - ce fel de cofetarie "PRAJITURI DIN CIOCOLATA" este asta in care nu gasesti si prajituri de alte nationalitati
- vanzatorul
a) face aplogia prostiei omenesti (ceea ce in NLP se cheama eu=OK, tu=notOK)
b) ramane cu barometrul stimei de sine la o zona foarte furtunoasa pe termen exasperant de lung (va prindeti voi ce inseamna asta in NLP).

evident ca povestea nu se opreste aici
(daca s-ar fi oprit atunci blestemul ar fi purtat un nume: the job)
cand vanzatorul se intalneste cu cineva (oricine) si se ajunge la clasica poveste:
ce faci tu in cele 8 ore si in pauza de masa
raspunsul este: well, in pauza de masa si in celelalte 8 ore vand prajituri.

moment in care interlocutorul arboreaza un zambet imens:
"ce dragut!!! o sa vin si eu sa cumpar prajituri. preferatele mele sunt cele cu frisca. sau cu fructe".
dupa care urmeaza explicatia vanzatorului
(well, how the hell should i explain, quick and easy, that a sweet shop seels only chocolate products???)

and so on,
and so on.

si uite asa barometrul migreaza spre zone cu furtuni tropicale, uragane si alte chestii depresive.

treaba cu adevarat trista este ca tot circul asta se poate transforma (si se transforma pentru persoanele din categoria b) intr-un tobogan al stimei de sine.

si la urma urmei, what is wrong with chocolate???