"jurnalul unui om dezamagit"

tocmai am ratat sa fiu altfel.
nu voi fi niciodata programator,
nu voi fi niciodata matematician, chimist, istoric, politician sau stralucit orator.
nu voi fi niciodata nimic din ceea ce credeam odata despre mine ca pot sa ajung.


nu voi fi niciodata programator
- m-am uitat pe net la ce e aia C# .Net. am gasit un mic manual online pe site-ul microsoft. Din primul paragraf au ajuns catre mine o droaie de informatii care m-au depasit total si despre care mi-a fost clar ca nu voi avea puterea sa INCERC sa le inteleg.
- am ratat sansa de a fi creatorul propriei mele lumii virtuale. sansa de a fi un fel de microdumnezeu cu tastatura si cod sursa, capabil sa construiasca orice din 0 si 1.
... si cand te gandesti ca la un moment dat (pe la liceu) am facut informatica intensiv

nu voi fi niciodata matematician
- placerea corelatiilor si a descoperirii solutiilor simple si ingenioase pentru probleme alambicate si ermetice o mai pot descoperi acum doar in Marea teorema a lui Fermat.
- am rasfoit acum doua zile un memorator de mate - hieroglife.

nu voi fi niciodata chimist
- curiozitatea aproape voaieur-istica de a dezbraca materia si de a o reduce la atomi si molecule si de a o combina doar de dragul de a vedea ce iese s-a oprit brusc si iremediabil odata cu bac-ul (unde da, am reusit sa iau cu 2 puncte din 10 mai mult decat cei care au dat si au luat la medicina. si ce daca.)

nu voi fi niciodata istoric
- placerea perves vadit voaieur-istica de a-mi baga nasul in relatiile, intrigile si increngaturile personajelor istorice a ramas undeva intepenita pe la olimpiada de istorie de prin liceu
- singurul lucru pe care mi-l doresc este sa nu fiu vreodata intrebata cand a domnit Mircea cel Batran

nu voi fi niciodata politician sau stralucit orator
- adica nu voi fi niciodata membru marcant al cocinei de porci (adevar descoperit, slava domnului, inainte de a face ceva ce as fi putut regreta teribil)
- iar talentul de orator a inceput sa dea coltul odata cu descoperirea internetului, cand cuvintele au fost amutite de imagini.

si, evident, nu voi fi niciodata omul despre care am stiut intotdeauna ca nu voi fi: omul care se da cu parapanta, omul care CHIAR este in stare sa isi ia banii si pasaportul si sa plece nu se stie unde fara sa se uite in urma.

singurul lucru pe care il sper este nu nu voi fi eternul vanzator de prajituri de ciocolata de acum cateva postari.