lacul lebedelor in versiunea vazuta aseara la opera (nationala din bucuresti).
trist
trist trist trist
imi este clar ca nu e o treaba usoara sa faci balet de performanta.
imi este clar ca interpretii nu sunt platiti la noi cum sunt platiti cei din strainezia.
imi este clar ca artistii nu au o viata usoara.
DAR
- o reprezentatie de balet de talia swan lake nu o faci pe o scena desenata cu schite de repetitie
- dansatorii nu trebuie sa iasa pe scena decat daca sunt in stare sa se sincronizeze unii cu altii
- solistii (dansatorii cu prestatie individuala) nu trebuie sa devina solisti pana ce nu sunt in stare sa isi faca treaba fara sa tremure din toate incheiturile si fara sa se dezechilibreze
- scenograful si regizorul ar fi trebuit sa se prinda ca atunci cand muzica este alerta, la fel ar trebui sa fie si reprezentarea scenica (si in nici intr-un caz perfect statica)
adica
blody hell, daca tot te-ai apucat sa faci o chestie, pai fa-o tata cum trebuie.
si daca nu iti iese asa cum ar trebui atunci macar nu o prezenta la opera nationala.
salile de sport pot fi oricand o alternativa.
un lucru a ramas in schimb asa cum a fost intotdeauna:
prestatia orchestrei si a dirijorului.
minunata.
minunata.
avanti populi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ascult: