charity, my ass

vineri dimineata.
clasica excursie de dinainte de job pe la covrigaria din colt pentru traditionalii covrigi cu lapte cu cacao.
ploua. de o saptamana.
(blody rain...)

cu covrigii in manerul umbrelei vad o batranica garbovita, fara umbrela, carand 5 sacose.
trec pe langa ea, o depasesc si dau coltul (in sensul propriu, nu la figurat).
evident, ma mustra constiinta.
ma opresc gandindu-ma: o iau inainte sau o ajut?
astept: batranicii ii ia 2 minute sa faca drumul pe care il facusem eu in 20 de secunde.

ok, i will help her.
(vezi postarea "beg me, please")

prin urmare, cu umbrela si batranica agatate intr-o mana
geanta de munca si cele cinci sacose agatate in cealalta mana
batranica si cu mine o pornim, in ritm molcom, spre casa femeii.

pe drum, evident vorbim:
- situatia standard: femeie in varsta, cu copiii care nu au timp de ea, cu sotul imobilizat la pat si cu relativ putini bani.
the classical.

o ajut pe batranica sa isi duca bagajele pana in pragul usii.
multumiri peste multumiri.

plec si, plecand, procesez: ar trebui sa o ajut ceva mai mult.
ce ar fi sa ii iau un carucior de cumparaturi???
good ideea!

zis si facut.

peste 5 ore ma prezint la usa batranicii cu caruciorul de o toarta si cu inima plina de multumire: am reusit sa fac o fapta minunata!
sun, nu raspunde. (sotul evident este imobilizat deci, by default, nu are cum sa raspunda).

concluzionez ca o fi plecata batranica.
prin urmare cu caruciorul si coada intre picioare o sterg la munca.

ok, now.
acum am caruciorul si nu am batranica.
cum fac sa ii livrez obiectul?
well, sun un prieten si obtin sugestii.
pam pam: pagini aurii!

gasesc batranica si sun.
si raspunde.
si stabilesc ca trec pe la ea in 30 de minute.

la timpul stabilit ma infiintez la usa blocului si astept sa iasa cineva ca sa pot intra (s-a inventat interfonul).
ma ia pe sus o tanti cu catelul ei:
ce caut?
cine sunt?
ce treaba am cu vecina ei?
ce treaba am eu ca vechina nu vrea nimic?
stie ea ce este cu mine! (lucru destul de curios, because i don't)
ca de unde stiu numarul de telefon? (cartea de telefon nu o fi fost inventata pe vremea lor???)
ce am in carucior? sa ii arat continutul!
concluzia: crede ca o sa cheme politia.

evident, am incercat sa ii explic si chiar sa o rog sa ii duca ea insasi batranicii caruciorul.
evident ca sugestia mea a fost inghitita de valurile de intrebari si suspiciuni aruncate fara oprire de vajnica vecina.

si uite asa am lasat caruciorul la intrarea in bloc
si am plecat
dezgustata si socata
in strigatele vecinii isterice.

data viitoare o sa ma gandesc de mult mai multe ori inainte sa ajut o batranica sa traverseze strada.