din spatele usilor inchise

suntem exact asa cum ne este stilul de a lucra.
în mod repetat am constatat corelarea directă între caracterul nostru şi modul în care ne defăşurăm artistic la biroul nostru cel de toate zilele.

spre exemplificare voi diseca un coleg.
să îl numim caisă.
şi îl voi diseca în stil fotografic - trăgând cadre.

cadrul 1: începem cu uşa.
aceasta este etern închisă.
iar voinţa închiderii nu este proprie nici uşii şi nici colegilor de birou ci invariabil subiectului analizat.
(de 4 ani de când îl cunosc, uşa aceea a stat deschisă doar când caisă a lipsit din birou - ceea ce este un lucru bun - uşa este pe post de 6, caisă nu'i)
caisă's life este exact aşa: ascunsă în spatele aparenţei. iar ca să pătrunzi trebuie să treci de bariera autoimpusă = uşa.

cadrul 2: biroul
impecabil.
elemente de identificare:
- calculatorul (evident) navă spaţială <=> my motto: eu sunt superlativ. deci lucrurile care mă înconjoară să facă bine şi să fie superlative de asemenea.
- o foaie cu "to do" <=> "i do not have a soul. i have a "to do" list"
- elementele ce constituie subiectul muncii prezente şi imediate
- 3 elemente personale şi impersonale în acelaşi timp (mici obiecte de decor primite de la cunoscuţi. nimic primit de la girlfriend (să o numim caisată)).
evident şi biroul seamănă cu caisă: ceea ce lasă să fie văzut este minimum minimorum.
dichiseala este la loc de cinste. un element de vestimentaţie nelalocul lui este prilej de obsesie.
biroul este manifestul lui caisă: trebuie să ştiţi doar ce vă dau EU voie să ştiţi.
rezumând: obsesie pentru detalii şi ermetism.

cadrul 3: dulapurile
- mai mult decât evident, mereu închise. molipsitor de închise (eu m-am infestat de virus şi astfel port un buchet de chei după mine)
- în dulapuri se află tot ce nu trebuie să se găsească pe birou. până şi pachetul de biscuiţi care tocmai a fost cumpărat şi urmează a fi rontzăit.

cadrul 4: scaunul
- unul fix. nu că nu ar fi auzit de scaune ergonomice. să nu uităm: totul trebuie pus la locul lui - scaunele ergonomice au prostul obicei de a se mişca. deci fiind neascultătoare nu au ce căuta în peisaj.
- poziţia pe scaun: cât mai dreaptă. ca şi cum onorabilul scaun are în dotare un băţ de înfipt în fund pentru sporirea verticalităţii.
şi este normal să fie aşa: nu ne permitem să fim decât mister "I am to good to be true". cocoaşa nu se încadrează în peisaj.

cadrul 5: elemente aleatorii
- cărţile. acestea când poposesc pe birou, a dracu' mereu aterizează cu faţa în jos şi cotorul poziţionat astfel încât să fie cât mai puţin vizibil de alienii vizitatori
- gunoiul. foile sfărşesc în coşul de gunoi sfârtecate. de ce: de la mine nu v-a transpira nimic ce nu are voie să transpire. deci tot ce a transpirat va fi distrus deîndată. urmarea: nu avem un shredder. dar, then again , nici nu ne trebuie unul. acest punct este iarăşi microbian şi viral. ...nici eu nu am nevoie de shreder.
- coşul de gunoi. este poziţionat cât mai departe de ochii privitorilor <=> there are no skeletons in my closet.
- desktop-ul: well, ghici câte icon-uri sunt pe desktop! 1 (unul). recicle bin. (desktop aproape viral).

teoria mea este susţinută de exemplul propriului birou:
- o claie mare de documente, pixuri, bani, covrigei, mascote & stuff.
de zici că nici nu am birou ci o mai degrabă o oglindă.

little details are making the difference.
little details are telling the true story
the important thing is to know how to spot them and to be a good puzzle resolver.