no comment (of sorrow)

dialize you!

om (teoretic) normal la cap,
caut in regim de urgenta tratament
impotriva
prostiei cronice
si a
rautatii combinata cu isterie, in forma acuta.

este imposibil ca la un moment dat sa fii inconjurat doar oameni care au ca unic scop in viata sa exaspereze pe ceilalti in incercarea lor de a demonsta, constant, ca si cum asta ar fi examenul lor suprem, cat de tampiti sunt si cat de rai si a dracu pot fi.
they should be banned.

amigo, nu ma intereseaza ca esti tampit
si nici ca esti bad dog.
just treat yourself:
- enhance you IQ (not only your pe.is/tits)
&
- have a nice fu.k-ing session in order to relax.
and then
finally
you will behave properly and according to human standards.

tratamentul mai sus mentionat trebuie aplicat cu supradoze, cam odata la 6 ore.
dializa poate fi, de asemenea, o optiune demna de luat in considerare. ca un proces constant.

mister muc

mercedes kompresor.
huse de piele, finisaje de lemn (sau o imitatie foarte reusita).
bluetooth-ul in ureche
telefonul, evident un pda+gsm
costum cu cravata (doar cravata la peste 75-100 coco).
ceas, se vedea de la o posta, un veritabil omega, clasa extra expensive.

ce lipseste din peisaj?
evident un vajnic exemplar masculin
cu degetele infipte pana la cot in nas,
cautand acolo comorile pierdute ale strabunilor
scormonind cu spor,
cercetand capturile si prizonierii nazali
si reluand sapaturile arheologice mai cu spor - captura nu este niciodata suficienta.

ce o fi avut onorabilul prin minte cand a decis sa faca chestia asta?
... muci.
what else...

si totusi,
daca onorabilul a fost in stare sa se accesorizeze cu mercedes cu finisaje stilate, ceas de om educat si vestimentatie de absolvent de Harvard
cum de nu a aflat ca
singurul loc in care este ok sa te scobesti in nas este
BAIA PROPRIETATE PERSONALA
(sau inchiriata temporar).

Jesus, my friend,
start using the brain
and stop polluting the view.

charity, my ass

vineri dimineata.
clasica excursie de dinainte de job pe la covrigaria din colt pentru traditionalii covrigi cu lapte cu cacao.
ploua. de o saptamana.
(blody rain...)

cu covrigii in manerul umbrelei vad o batranica garbovita, fara umbrela, carand 5 sacose.
trec pe langa ea, o depasesc si dau coltul (in sensul propriu, nu la figurat).
evident, ma mustra constiinta.
ma opresc gandindu-ma: o iau inainte sau o ajut?
astept: batranicii ii ia 2 minute sa faca drumul pe care il facusem eu in 20 de secunde.

ok, i will help her.
(vezi postarea "beg me, please")

prin urmare, cu umbrela si batranica agatate intr-o mana
geanta de munca si cele cinci sacose agatate in cealalta mana
batranica si cu mine o pornim, in ritm molcom, spre casa femeii.

pe drum, evident vorbim:
- situatia standard: femeie in varsta, cu copiii care nu au timp de ea, cu sotul imobilizat la pat si cu relativ putini bani.
the classical.

o ajut pe batranica sa isi duca bagajele pana in pragul usii.
multumiri peste multumiri.

plec si, plecand, procesez: ar trebui sa o ajut ceva mai mult.
ce ar fi sa ii iau un carucior de cumparaturi???
good ideea!

zis si facut.

peste 5 ore ma prezint la usa batranicii cu caruciorul de o toarta si cu inima plina de multumire: am reusit sa fac o fapta minunata!
sun, nu raspunde. (sotul evident este imobilizat deci, by default, nu are cum sa raspunda).

concluzionez ca o fi plecata batranica.
prin urmare cu caruciorul si coada intre picioare o sterg la munca.

ok, now.
acum am caruciorul si nu am batranica.
cum fac sa ii livrez obiectul?
well, sun un prieten si obtin sugestii.
pam pam: pagini aurii!

gasesc batranica si sun.
si raspunde.
si stabilesc ca trec pe la ea in 30 de minute.

la timpul stabilit ma infiintez la usa blocului si astept sa iasa cineva ca sa pot intra (s-a inventat interfonul).
ma ia pe sus o tanti cu catelul ei:
ce caut?
cine sunt?
ce treaba am cu vecina ei?
ce treaba am eu ca vechina nu vrea nimic?
stie ea ce este cu mine! (lucru destul de curios, because i don't)
ca de unde stiu numarul de telefon? (cartea de telefon nu o fi fost inventata pe vremea lor???)
ce am in carucior? sa ii arat continutul!
concluzia: crede ca o sa cheme politia.

evident, am incercat sa ii explic si chiar sa o rog sa ii duca ea insasi batranicii caruciorul.
evident ca sugestia mea a fost inghitita de valurile de intrebari si suspiciuni aruncate fara oprire de vajnica vecina.

si uite asa am lasat caruciorul la intrarea in bloc
si am plecat
dezgustata si socata
in strigatele vecinii isterice.

data viitoare o sa ma gandesc de mult mai multe ori inainte sa ajut o batranica sa traverseze strada.

text blogoreic de agatat

lumea se imparte in multe categorii.
astazi o sa vorbesc doar despre una singura.
este suficienta pentru o singura postare.

categoria oamenilor care se cred cu 1000% mai grozavi decat sunt.

tocmai am trecut printr-o criza de greata si vomitat dupa ce am citit marturisirea blajina a unui foarte minunat sef.

care sef ii marturisea blogoreic minunatei sale iubite cat de grozav este el cu angajatii si cum a reusit sa le confere acestora o perspectiva profunda asupra relatiilor acestora cu clientii.
si cum a facut acest lucru nu ca o intamplare ci ca un rezultat al vointei sale.
daca nu l-as sti pe numitul minunat aproape ca as crede minunatul bullshit.

texte.
texte texte si iar texte.
si, dupa cum se pare, texte de autoslava si de agatat.
penibil.

ceea ce inca nu inteleg este:
omul chiar crede ceea ce spune?
omul chiar crede ca blogoreica sa iubita crede ce spune?
omul chiar crede ca oricine altcineva inghite galusca?
iata un nou mister al universului...

si capcaunii se insoara

cine spune ca nu exista minuni nu au vazut un client de-al meu.

cine spune ca iubirea nu este oarba, nu s-a intalnit cu acelasi client.

ladies & gentlemen's,
let me present you,
the one and only:
mister nenea capcaunul.

the story of mister capcaunul:
un client cumplit de pretentios
- care isi numeste pe una dintre angajate curva, de fata cu terte persoane
(doar pentru motivul ca de 8 martie tipa (45 years old, sotie si mama) isi facuse suvite)

- care urla timp de jumatate de ora pentru ca o anumita cutie nu este asezata corect pe raft

- care este in stare sa dea 5000 de europene pe un calculator, sa astepte 4 (patru) luni livrarea lui si pe care sa il sparga de nervi pentru ca nu are dotarile necesare (dotari mentionate pixel negru pe pixel alb in specificatii)

- care isi injura angajatii si sora ca nu au aprins becul de la intrare in pravalie

- care face crize ca trebuie sa faca o cheluiala pe firma de 300 de lei dar are cheltuieli lunare personale de 23.000 lei.

well, my mister capcaunul is fucking getting married.
poor old little bride
(half his age and 5 months pregnant)
i hope she will survive him.

si in alta ordine de idei:
this is
a oldy & pretty goldy song
which is obsessing me
... aproximativ potrivit cu tema postarii de astazi

astazi am fost in india

unul dintre sporturile pe care le poti practica daca ai suficient de multa forta mentala este plimbatul cu microbuzul din colentina in afumati.
practicand acest sport vei intalni o lume noua, diferita de cea a cosmopolitului centru, o lume asemanatoare cu cea din imagine.

aceeasi densitate
aceeasi culoare
aceeasi cantitate de bagaje

lipseste doar caroseria generos numitului maxitaxi
caroserie cu un rol important
de oprire a circulatiei aerului
si de intelegere a conceptului iarna nu-i ca vara (in special in cursul verii)

tot ceea ce lipseste din imagine este volanul-portofel,
o demna inventie autohtona
alcatuita dintr-un volan cu o husa in crapaturile careia
(lasate de producatorul-tatal din motive de estetica)
soferii iscusiti isi inghesuie bancnotele castigate de la calatorii-sportivi extremi

daca toata activitatea nu ti-a adus totusi suficienta adrenalina, here is a tip:
ia-ti asupra ta o geanta/un rucsac si incapataneza-te sa iti ramana in posesie pana la sfarsitul calatoriei.
that will definitely do your day.

si toate acestea la numai 2 lei.
oferta speciala.
prindeti ultimele locuri.
(adica locurile 67 si 68 din maxi taxi-ul pentru 22 de persoane)

helesteul gastelor

lacul lebedelor in versiunea vazuta aseara la opera (nationala din bucuresti).

trist
trist trist trist

imi este clar ca nu e o treaba usoara sa faci balet de performanta.
imi este clar ca interpretii nu sunt platiti la noi cum sunt platiti cei din strainezia.
imi este clar ca artistii nu au o viata usoara.

DAR
- o reprezentatie de balet de talia swan lake nu o faci pe o scena desenata cu schite de repetitie
- dansatorii nu trebuie sa iasa pe scena decat daca sunt in stare sa se sincronizeze unii cu altii
- solistii (dansatorii cu prestatie individuala) nu trebuie sa devina solisti pana ce nu sunt in stare sa isi faca treaba fara sa tremure din toate incheiturile si fara sa se dezechilibreze
- scenograful si regizorul ar fi trebuit sa se prinda ca atunci cand muzica este alerta, la fel ar trebui sa fie si reprezentarea scenica (si in nici intr-un caz perfect statica)

adica
blody hell, daca tot te-ai apucat sa faci o chestie, pai fa-o tata cum trebuie.
si daca nu iti iese asa cum ar trebui atunci macar nu o prezenta la opera nationala.
salile de sport pot fi oricand o alternativa.

un lucru a ramas in schimb asa cum a fost intotdeauna:
prestatia orchestrei si a dirijorului.
minunata.
minunata.

avanti populi!

clasicii din pacate in viata

ce au Gigi Becali si George Bush in comun
in afara initialelor, evident:

Amandoi au o relatie speciala cu Dumnezeu
Becali: Este vointa lui Dumnezeu ca eu sa pasc acest popor.
Bush: Dar bineinteles ca am. Am umarul lui Dumnezeu pe care sa plang, si plang chiar mult. Plang foarte mult in slujba asta. Pun pariu ca am varsat, ca presedinte, mai multe lacrimi decat poti tu numara.


Amandoi sunt experti in calcule complicate
Becali: Meritul pentru titlul castigat de Steaua e 50% al lui Olaroiu si 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu.
Bush: Am triplat cantitatea de bani - Am impresia ca din 50 de milioane de dolari avem disponibili 195 de milioane.


Recunosc cinstit
Becali: Am vorbit zilele trecute cu mai multi parteneri de afaceri. Oameni seriosi, din lumea interlopa.
Bush: Inamicii nostri sunt inovatori si au numeroase resurse. Ca si noi, de altfel. Se gandesc in permanenta la noi modalitati de a face rau Americii si americanilor. Ca si noi, de altfel.


Iubesc cartile
Becali: Am citit "Manualul razboinicului luminii" cu doua markere. Cu galben am subliniat pasajele care mi-au placut si unde m-am identificat cu eroul cartii, iar cu verde pe cele care nu mi-au placut si nu le-am citit.
Bush: Unul dintre cele mai grozave lucruri despre carti este ca uneori exista niste poze fantastice acolo.


Lasa loc tuturor posibiltatilor
Becali: Partidul Noua Generatie are o orientare de centru, cand la stanga, cand la dreapta, de la caz la caz.
Bush: Suntem gata pentru orice eveniment neprevazut, care poate sau nu sa se produca.


O perceptie speciala asupra timpului
Becali: Nu mai e mult pana mai e foarte putin.
Bush: Cred ca suntem cu totii de acord. Trecutul s-a terminat.


Sunt hotarati
Becali: Eu am ajuns aici pe labele mele de urs si pe sabia mea.
Bush: Vreau justitie. Si este un vechi poster in Vest, imi amintesc, care spune: "Cautat. Mort sau in viata."


Au virtuti razboinice
Becali: Am promis ca pe tradatorul asta de Dan Voiculescu o sa-l distrug pana cand o sa-l nenorocesc.
Bush: Vreau sa stiti ca atunci cand vorbim despre razboi, vorbim de fapt despre pace.


Au opinii
Becali: Oamenii de afaceri din Romania au cu totii interese de grup personale.
Bush: Am si eu opinii - opinii foarte solide - dar nu sunt intotdeauna de acord cu ele.


Stiati ca...
Becali: Stiti cat de mult scuip eu televizorul la mine acasa? Cum vad un nenorocit care vorbeste de binele public, cum ii trag un scuipat.
Bush: Nu poluarea este cea care ne distruge mediul inconjurator. Impuritatile din aer si din apa il distrug.


Acorda importanta comuniunii cu natura
Becali: Atunci cand sunt suparat, ma retrag intre oile mele si ma linistesc.
Bush: Stiu ca oamenii si pestii pot coexista pasnic.


Onoare
Becali: M-am certat cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat.
Bush: Sunt onorat sa dau mana cu un cetatean irakian curajos, a carui mana a fost taiata de Saddam Hussein.


...astfel, vor intra amandoi in istorie. Cum a spus un clasic: Eu cu viata mea, in fiecare dimineata cand ma dau jos din pat fac istorie. (Becali)

http://www.kappa.ro/

din ce in ce mai departe

"Spuneti NU IAD-ului! Insemnarea electronica a natiunii trebuie sa aiba consimtamantul ei. Dezbatere contra stantarii biometrice prin cipuri invizibile"

"Cipurile RFID şi monitorizarea totală"

"Razboi intru cuvant"

"La un pas de Semnul Fiarei"

"Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini va invita la conferinta - AVERTIZARE PUBLICA “Pericolele homosexualitatii – agresiunea asupra familiei, moralei si ordinii publice”"

"SIDA - boala si pacat"

toate sunt cuvinte si insemnari pe pe blog-urile razboinicilor intru credinta autohtoni.
is it just me sau oamenii au luat-o grav pe aratura???

constat de ceva vreme ca preacinstitele fete bisericesti si-au dezvoltat un nou hobby: haladuitul pe campiile web si haiducia prin blog-uri.
in felul acesta, se pare, domniile lor isi propovaduiesc mai cu spor si mai cu talent credintele religioase si opiniile provenite direct din putul gandirii.

astfel discursul duhovnicesc se transforma intr-o criza de isterie in care se incearca sa se demonstreze ceva.
eu inca nu am aflat ce.
probabil ca nici ei, autorii, nu au aflat.

pacat.

clar este ca paranoia a constituit intotdeauna o tema predilecta de discutie in sanul bisericii.
cruciadele, vanatoarea vrajitoarelor, persecutia oamenilor cu idei au toate un punct comun.
the holly paranoya
si inca ceva: de ce biserica ortodoxa, asa cum o stim noi propovaduita, este intr-o continua cautarea a caii spre mantuire, pocainta si smerenie
si nu in cautarea fericirii (teoretic rezervata celor saraci cu duhul).

o fi prea complicata chestia asta cu fericirea
si nu poate fi tratata prin monoloage isterice?