mesaj privat pe cale publica

fara nici un motiv anume am simtit nevoia sa o spun.
ti amo!

pentru ca imi suporti isteriile si iesirile in peisaj (motivate sau nu).
pentru ca ai grija de mine (cu toate ca astazi m-am dus singura la doftor).
pentru ca stii ca sunt altfel si nu te deranjeaza (prea tare, cel putin teoretic).
pentru ca te prostesti si esti silly (si pt ca am exclusivitate la chestiile astea (sper))
pentru ca imi place sa imi petrec timpul cu tine
pentru ca daca as mai avea o viata probabil ca nu mi-as scimba optiunile
si pentru ca mi se pare ca si tu.

shade of my heart, ti amo!

buna! ce faci?

am ajuns la filmul mai sus mentionat din greseala.
am descoperit eroarea (considerata regretabila si monumentala)dupa ce am luat biletele.
tot atunci am presupus ca ca in sala o sa fim in total noi si draku.

dar, fie! ce-am avut si ce-am pierdut? hai sa vizualizam eroarea!

am ajuns cu 20 minute inainte de inceput si, surpriza: lume de nu aveam pe unde trece.
chiar toti se afla aici din greseala, cum am patit noi? hmmmmm....

let's see!
si am vazut.
si ne-a placut.
si am ras.
si la sfarsit s-a aplaudat.

da, cinematografia romaneasca inca nu a scapat de blestemul nuditatii explicite (dar care in cazul acesta, privind retrospectiv, a avut rolul ei de antiteza)
da, la inceput parca scenele erau usor plicticoase.
da, jocul scenic al catorva actori mai trebuia putin condimentat.

da, dar in sfarsit am vazut un film romanesc de epoca postdecembrista in care subiectul nu este jegul si neajunsurile societatii in care traim (exacerbate si intinse pe toti peretii si pe toata pelicula)


si am vazut pe pelicula situatii rupte din viata reala excelent puse in scena.
si am vazut si o lectie de "asa nu" (cam trasa de par si probabil niciodata aplicabila dar este de apreciat intentia)
si am vazut strazi curate si fatade de cladiri frumoase (da, e publicitate. da, nu e chiar adevarat. SO WHAT? de antipublicitate si de jumatatea nasoala mi s-a facut sila pana peste cap)
si am mai vazut si o scena intreaga cu si despre tantari (la care s-a ras cu pofta)
si mi-a placut!

si contrazic duduia din spatele meu care spunea: "este ok pentru un film romanesc".
gresit, lady: este ok. punct.

zen yourself!

lesson learnd:
fata de orice idiotenie complet idioata pe care o va scoate pe gura-i suava interlocutorul tau unicul mod inteligent de a reactiona este sa ramai calm si sa te detasezi.

orice alta cale este una destinata pierzaniei.
calm si iarasi calm.
cu cat tampenia este mai uriasa cu atat mai eficient este rezultatul.

cazul 1: interlocutorul este un client
argument: daca ii arati ca nu il duce capul nu va cumpara in veci. iar de la client principalul lucru care ne intereseaza sunt banii lui. ergo clientii nu trebuie sa stie ca sunt complet idioti

cazul 2: interlocutorul este un coleg
argument: chiar merita sa intri intr-un conflict deschis cu tovarasul mandru muncitor in fabrici si uzine doar pentru a demonstra ca esti tu mai destept? oricum nu va intelege conceptul si nici argumentatia.

cazul 3: interlocutorul este consoarta
argumentul 1: nu vrei sa iti anunti consoarta ca este idioata. lungi discutii si adanci framantari vor izvori din
argumentul 2: daca consoarta-mi este idioata, situatia asta in ce ma transforma pe mine?... ergo consoarta nu este idioata.

cazul 4 (si cel mai des intalnit): interlocutorul este superiorul ierarhic (sa traiti sefu'!)
argument: seful nu este niciodata idiot.
orice alte argumente se vor solda, in functie de ampolarea lor, in: bete in roate, sarcini si responsabilitati amplificate, amanarea promovarii pana dupa plecarea superiorului ierarhic din firma si, de ce nu, demisia (evident nu a sefului)
ergo, nicioadata, dar absolut niciodata, seful nu este idiot.

asadar: relax & zen yourself!
no need to prove no point to idiot people.

8 martie

da, inevitabil este vorba despre ziua femeilor.

sarbatoarea este nascocita destul de aproape de zilele noastre (un secol si ceva in urma),
initial a vizat sarbatorirea femeilor care lucrau (denumirea originala fiind International Working Women’s Day),
in unele tari este declarata zi libera oficiala (in majoritatea cazurilor este vorba despre tarile in care atunci cand se vorbeste despre drepturile omului femeile nu prea sunt incluse)
traditional femeile primesc flori, bomboane si alte chestii iar in zilele noastre petrecerile de 8 martie contin musai reprezentatii de streaptease masculin.

se cuvine a se intreba:
- de ce?

raspunsuri posibile:
#1: money, money, money! (floraresele isi iau concediu dupa ziua de azi)
#2: din motive feministe (evident ca feministele au nevoie de o zi dedicata lor. iar restul femeilor normale se bucura de eveniment.)
#3: guilty conscience? (pentru ca ziua barbatului se desfasoara in urmatoarele 364 de zile)
#4: ca femeile sa se simta bine si apreciate (cel putin in teorie. hai ca o zi pe an se poate)
#5: ca sa nu ne plictisim chiar asa groaznic in perioada asta care nu-i nici strut si nici camila
#6: ca sa nu falimenteze streaper-ii masculi feroce
#7: ca google sa mai produca un nou doodle
alte idei nu mai am.

a, si mai este
#8: 8 martie = ziua mamei (dar deja incepem sa gasim raspunsuri circulare).

vestea buna esta ca impofida artificialului si a lipsei complete de fundament a sarbatorii exista si o parte cool: cadourile.
care daca sunt primite de la cine trebuie (care stie ce trebuie) sunt just perfect.
vestea proasta este ca aceeasi persoana care trebuie s-ar putea sa considere ca pe 9 este ziua barbatului (si pe 10, si pe 11 si in august, si in decembrie, etc).

si uite asa ziua femeii se transforma intr-un fel de christmas bunny de inceput de primavara.

food addiction & god

dependenta fata de mancare face parte din nomenclatorul dependentelor "noi pe piata".
ce este aia (adica cu ce se mananca):
"Compulsive overeating, also sometimes called food addiction, is characterized by an obsessive/compulsive relationship to food."
further reading: wiki

* adictia de mancare nu e aceeasi branza cu bulimia. si nici cu anorexia.
cu toate ca uneori acestea doua devin garnituri pentru subiectul nostru.

* este o dependenta demna de luat in seama (statisticile arata ca nr. persoanelor obeze a depasit nr. persoanelor subnutrite)

* este o dependenta care face o treaba excelenta in a ruina viata impricinatilor (oups, trebuie sa imi cumpar un nou cantar. unul industrial. (si nu, nu sunt ironica. si nu, nu este funny))

* este o dependenta accesibila
(then again, la mancare avem cu totii acces. la heroina mai greu...
+ nu prea tine sa scoti in afara legii mancarea)

ca sa rezumam, este naspa.

subiectul este mare si amplu.
cu polemici, cu povesti, remarci rautacioase, opinii pro si contra. meniul complet.
nu asta ne intereseaza momentan.

ceea ce ne intereseaza insa este metoda ca sa scapam de belea propusa de un site .
al doilea site pe care google-ul il returneaza la cautare.

"The physiological and psychological dependency of food can best be broken when the individual recognizes that they are powerless to combat it alone.
They must look to God, who alone is able to provide help and healing in this and all areas of human helplessness.
“For I am the LORD who heals you" (Exodus 15:26b).
God is as much concerned with our physical well being as He is with our spiritual relationship to Him.
As an individual seeks Him, he will find health and healing and recovery.
“Dear friend, I am praying that all is well with you and that your body is as healthy as I know your soul is” (3 John 2)."

well, this is just stupid.
adica eu nu zic ca daca un individ are nevoie de prezenta lui big brother sa se cenzurere.
hell no! knock yourself up, boys!
dar pana la a zice ca "God alone is able to provide help and healing in this and all areas of human helplessness" este o cale lunga si pavata cu multa prostie si idiotenie.

e ca si cum am spune cuiva care sufera de o criza de apendicita: prietene, cauta-l pe dumnezeu, el e cel care te va dreage.
(did anyone mentioned a hospital? no sir! who needs hospitals when you have god?)

mi-e asa o scarba de atitudinile astea incat mai ca imi vine sa ma duc sa imi cumpar o ciocolata... (just kidding)

later edit: ar fi trebuit sa schim titlul in "god addiction & food"?

don't snow me!

i had enough of this bloody snow.
i had enough of this horrible weather.
i can't take it anymore.
help, help, miss spring, come and save me!!!!!!!!!!

what is the point of waking up in the morning when you know that the rest of your day you will be forced to face the stupid weather?
i see none.

smart thing hibernating.
i see that the weather is getting shitty so i go to sleep & wake up when things will get better.
god should thought about it when he designed human 2.0.

this is not here

who i am is not what he wants me to be
who he is is not what i want him to be
what i feel is not what he feels
what he sees is not what i see
what i value is not what he values
what he does is not what i want him to do
what i expect is not what he is willing to give
what he is willing to give is not giving when i am willing to recive
what i give he doesn't consider a gift.
what he asks is not what he gives in return
what i ask is what i will never receive


what we are is not what we want to be
this is not us
this is not me
this is not him

this is us
this is me
this is him

doesn't really matter, does it?
what we are is what we are

priveste-ma in ochi si minte-ma. spune-mi ca ma iubesti.

un cunoscut a murit.
la o varsta la care nimeni nu se gandeste ca intrebarea: "ai auzit despre X?" se completeaza cu raspunsul "a murit".

cunoscutul face (adica facea) parte din multe organizatii, din varii cercuri menite socializarii si realizarii de diverse si apropiate relatii personale si de afaceri.
multe. extrem de multe.
toate cu pretentie si nas pe sus.
twitter, facebook, blog, linked-in, jdemii de proiecte, jdemii de cunoscuti, cu totii interactionand si comentand pompos
subiectul:
orice idee sforaitoare descoperita pe aiurea,
orice cacat ridicat la rang de adevar universal
si diseminat si retweet-uit pana ce devine un mare cacat stors.
devenind prin asta un cacat stralucit fiind produsul de glorie al acestor juni cu pretentie si nas pe sus.

so, cunostinta a murit.
what happens next?
nothing. absolutely fucking nothing.
nici o picatura de insemnare de regret sau de panseu intristat de prematura disparitie a cunoscutului pe blog-urile, tweet-urile, etc-urile celorlalti cu care, de buna seama, cunostina, inca in viata, se considera apropiat.
nimic.
nici macar: uite ba, a murit si asta! a draku viata!

acelasi cacat ridicat la rang de adevar universal, menit 'subtil' sa dea de inteles stralucita inteligenta a junilor.
aceleasi discursuri tampesti in care fiecare, vorbind despre faptele de vitejie, isi descrie subconstient dimensiunea dick-ului
care, in paranteza fie spus, (este o puta rahitica de embrion de 3 saptamani).

idiotilor: a murit unul de-ai vostri.
wake up call!
faceti macar o leapsa sau cum naiba se cheama cacatul ala blogaresc in care fiecare dintre voi vorbiti despre aceeasi chestie.
despre faptul ca amicu' a mierlit-o!
sau faptul ca pana acum nu a venit nimeni de pe lumea cealalta sa va lasa un comment sau un retweet demonstreaza ca nu merita efortul?

ziua lui Multumesc

halloween: copy - paste
valentine's day: copy - paste
whatever glossy stuff: copy - paste

thanksgiving day: not even copy.

why?

pornind de la premisa ca motivul principal nu este un clipboard neincapator, trebuie sa existe o alta explicatie.

chiar suntem un popor atat de greu de multumit?
o fi mai putin digerabil pentru sangele nostru pestrit curcanul decat micu, berea & co?
este mai simplu sa fii nemultumit? este mai la indemana?
de pe un an pe altul chiar nu am experimentat nimic pentru care sa multumim?

nu este un discurs patetic. nu sunt intrebari retorice.

chiar nu inteleg: de ce nu ne-a trasnit ca este ok sa preluam si ziua lui Multumesc?
ne este rusine sa multumim?
nu stim sa multumim?

cineva conspira si nu ne vrea multumiti?
don't think so!

si sa nu aud cacaturi de genul: "cum domle, cand s-au redus salariile si toata lumea iese in strada sa mai si sarbatorim ziua lui Multumesc?"
sa fim seriosi. daca dracu ar fi chiar asa de negru, in bradul de craciun nu ar atarna globuri si bombonele ci streanguri si oameni.

revenind.
incepand de la anul voi sarbatori ziua lui Multumesc.
si asta nu pentru ca sunt un om optimist. fereasca sfantu', no sir, i am not.
ci pentru ca vreau sa dau liber pesimismului, depresiei, prostului obicei de a vedea ce nu e bine pentru o zi.
vreau liber de ziua lui Multumesc.

si da, va fi ziua cu mancare curcaneasca.

ce faci cand nu stii ce este de facut?

cand ajungi intr-o etapa a vietii in care habar nu ai in ce directie sa o iei?
cand intelegi cu tristete ca esti bun in toate si nu excelezi in nimic?

cand nu ai nici cea mai vaga idee ce iti place?
cand constati ca nu ai nici o pasiune reala?
cand stii ca singurul lucru care te atrage cu adevarat este sa dormi?

cand stii ca trebuie sa faci o schimbare
dar ai indoieli ca asta este ceea ce trebuie cu adevarat?

cand schimbarea te ingrozeste
iar lipsa de schimbare te inspaimanta?

ce faci?