ce-i mână pe ei în luptă

from 9am with love:
Omul de afaceri Ionut Negoita a declarat, marti, ca va oferi jucatorilor echipei nationale apartamente in valoare totala de 1,5 milioane de euro, in cazul in care acestia vor reusi sa califice selectionata Romaniei la Campionatul Mondial din 2010, din Africa de Sud.
"Le voi da jucatorilor 1,5 milioane de euro in apartamente, in cazul in care nationala merge la Mondiale. Sunt sanse reale sa ne calificam, dar depinde de cat de bine se va mobiliza echipa la aceste doua jocuri, cu Serbia si Austria. De obicei, reusim sa castigam cand suntem in situatii speciale. Am vorbit cu Mircea Sandu, este de acord cu propunerea mea. Sper sa mai vina si alti oameni cu initiative de acest gen", a spus Ionut Negoita, conform NewsIn.

pai beei, ce e aia un apartament în zilelea astea? măcar dacă ar fi fost o casă.
draku, ce motivaţie pozitivă practicaţi voi ăştia???

mi se pare de bun simţ să mai sară şi alţi prietenari cu iniţiativa la înaintare.
adică ce sens are frăţâne să primeşti un apartament chior aşa, de doru lelii?
cine a mai vazut apartament fără parcare?
şi ce e aia apartament fără mobilă mobexpert şi bucătărie franke incluse?
ce, noi (fotbaliştii) suntem amatori?
şi cum e aia apartament fără pâine şi sare la întâmpinare?
adică nu există nici un fel de respect pentru noi cei care reprezentăm românica peste hotare???
adikă voi vreţi să fim cu self respectu' la nivelul gazonului şi să nu mai nimerim mingea?
adikă vreţi să fim naturali, bei?

puneţi mâna şi daţi la tata cu cotizaţia.
ce, vă doare mâna să daţi şi voi o maşinuţă, o excursie prin caraibe all inclusive şi nişte frumuseţi exotice?
mizilic ce dreaku...
hai, executarea!
vreţi onoare, onoraţi la băiatul.

well, pentru ca onor fotbaliştii selecţionaşi să fie veseli şi potenţi la minge vin şi io cu iniţiativa şi le dau bomboana.
şi lumânările.
coliva nu că nu ştiu cum se face.

de ce?
ete mai jos de ce:
(filmuleţul poate fi văzut şi fără sunet.
expresia feţei is more than enough)

bleahh mutule!
bleahh, bleahh, bleahh!

Mutu ii sperie pe sarbi cu imnul. Asculta-l cum canta!

StirileProTV.ro

din spatele usilor inchise

suntem exact asa cum ne este stilul de a lucra.
în mod repetat am constatat corelarea directă între caracterul nostru şi modul în care ne defăşurăm artistic la biroul nostru cel de toate zilele.

spre exemplificare voi diseca un coleg.
să îl numim caisă.
şi îl voi diseca în stil fotografic - trăgând cadre.

cadrul 1: începem cu uşa.
aceasta este etern închisă.
iar voinţa închiderii nu este proprie nici uşii şi nici colegilor de birou ci invariabil subiectului analizat.
(de 4 ani de când îl cunosc, uşa aceea a stat deschisă doar când caisă a lipsit din birou - ceea ce este un lucru bun - uşa este pe post de 6, caisă nu'i)
caisă's life este exact aşa: ascunsă în spatele aparenţei. iar ca să pătrunzi trebuie să treci de bariera autoimpusă = uşa.

cadrul 2: biroul
impecabil.
elemente de identificare:
- calculatorul (evident) navă spaţială <=> my motto: eu sunt superlativ. deci lucrurile care mă înconjoară să facă bine şi să fie superlative de asemenea.
- o foaie cu "to do" <=> "i do not have a soul. i have a "to do" list"
- elementele ce constituie subiectul muncii prezente şi imediate
- 3 elemente personale şi impersonale în acelaşi timp (mici obiecte de decor primite de la cunoscuţi. nimic primit de la girlfriend (să o numim caisată)).
evident şi biroul seamănă cu caisă: ceea ce lasă să fie văzut este minimum minimorum.
dichiseala este la loc de cinste. un element de vestimentaţie nelalocul lui este prilej de obsesie.
biroul este manifestul lui caisă: trebuie să ştiţi doar ce vă dau EU voie să ştiţi.
rezumând: obsesie pentru detalii şi ermetism.

cadrul 3: dulapurile
- mai mult decât evident, mereu închise. molipsitor de închise (eu m-am infestat de virus şi astfel port un buchet de chei după mine)
- în dulapuri se află tot ce nu trebuie să se găsească pe birou. până şi pachetul de biscuiţi care tocmai a fost cumpărat şi urmează a fi rontzăit.

cadrul 4: scaunul
- unul fix. nu că nu ar fi auzit de scaune ergonomice. să nu uităm: totul trebuie pus la locul lui - scaunele ergonomice au prostul obicei de a se mişca. deci fiind neascultătoare nu au ce căuta în peisaj.
- poziţia pe scaun: cât mai dreaptă. ca şi cum onorabilul scaun are în dotare un băţ de înfipt în fund pentru sporirea verticalităţii.
şi este normal să fie aşa: nu ne permitem să fim decât mister "I am to good to be true". cocoaşa nu se încadrează în peisaj.

cadrul 5: elemente aleatorii
- cărţile. acestea când poposesc pe birou, a dracu' mereu aterizează cu faţa în jos şi cotorul poziţionat astfel încât să fie cât mai puţin vizibil de alienii vizitatori
- gunoiul. foile sfărşesc în coşul de gunoi sfârtecate. de ce: de la mine nu v-a transpira nimic ce nu are voie să transpire. deci tot ce a transpirat va fi distrus deîndată. urmarea: nu avem un shredder. dar, then again , nici nu ne trebuie unul. acest punct este iarăşi microbian şi viral. ...nici eu nu am nevoie de shreder.
- coşul de gunoi. este poziţionat cât mai departe de ochii privitorilor <=> there are no skeletons in my closet.
- desktop-ul: well, ghici câte icon-uri sunt pe desktop! 1 (unul). recicle bin. (desktop aproape viral).

teoria mea este susţinută de exemplul propriului birou:
- o claie mare de documente, pixuri, bani, covrigei, mascote & stuff.
de zici că nici nu am birou ci o mai degrabă o oglindă.

little details are making the difference.
little details are telling the true story
the important thing is to know how to spot them and to be a good puzzle resolver.

once again life is not fair

clar că
life is not even close of being fair but today this has striked me again.
şi de data aceasta nu mă refer la mine.

în ultimele două zile am avut de a face cu două tipuri total diferite de clienţi.
in continuare nu voi scrie despre tipurile de afaceri şi nici despre tipurile de "the big boss".
voi scrie despre oameni.

clientu' de yesterday:
- stupid as mud
- stupid as mud again
- avid căutător de nod în papură
- cârcotaş până în măduva oaselor
- impertinent
- în mod constant trebuia să îî explic de 3 ori până înţelegea idei simple (gen că o chestie este arborescentă şi NU liniară)
- fără nici un fel de habar în a aplica regula "mai întâi asculă şi apoi întrebă "(you cow's husband!)
- un om pentru care o bibliotecă întreagă de cărţi gen "Cum să comunicăm bine cu clienţii dificili" nu este suficientă
- and did I mentioned stupid as mud???

clientu' de today:
- a real pleasure
- cu un nivel de bun simţ care depăşeşte cu mult media
- s-a prins repede şi uşor de toate chestiile pe care i le explicam
- in momentul în care a descoperit că lucrurile nu se întâmplă chiar aşa cum îşi imagina că ar trebui să se întâmple a încercat din toţi rărunchii să fie cât mai constructiv, fără să prezinte nici o urmă de cârcoteală
- tot dialogul s-a desfăşurat sub deviza let's do things better!

şi acum celelalte diferenţe dintre cei doi clienţi:

clientul de yesterday:
- îşi petrece viaţa de la 9 la 18 ore în clădiri sticloase cu toate condiţiile included
- ţoale versace, prada & co
- mercendesu' la scară cu şofer la volan

clientul de today:
- punctul de lucru: un depozit în care se deschide uşa ca să intre căldura de afară.
- colegii: nişte prietenari care urlă din toate corzile vocale la fiecare chestie măruntă ce nu le convine
- ţoale cumpărate de pe catwalk-ul din europa de lângă pod colentina
- merţandes-ul model RATB.

de ce lucrurile stau în felul acesta?
de ce o diferenţă atât de mare între ceea ce poţi şi ceea ce obţii?
răspunsul este atât de complicat încât unica explicaţie valabilă, deşi superficială, este:
because life sucks.

spam si colectare de date personale cu coenzimea Q10

spânzurătoarea amarului

am descoperit locul în care nu mai este nici supărare nici suspin.
sau cel puţin locul în care se înneacă cele anterior menţionate.

vestea bună este că se află pe lumea aceasta.
vestea proastă este că dăunează grav sănătăţii.

i am talking about the one and only: KFC

- te-ai certat cu boy/girl-friend-ul/a? - o porţie de crispy strips detensionează relaţia.

- seful te-a făcut varză? - the hot wings or să îţi dea aripi şi vei deveni cel mai productiv pui de aprozar din companie.

- tocmai ai constatat că nu ai cu ce să îţi plăteşti ipoteca? atunci necazul încape numa bine într-un bucket de varietăţi. dacă faci rost de credit de refinanţare, un snack box este suficient.

masa de la kfc după un eveniment neplăcut este ca ciorba de potroace după o noapte de beţie.
este ca ţigara de după o partidă de sex cu o tipă urâtă şi grasă.
este ca rivanolul de pe pansament.

este forma de răzbunare pe lume, pe şef, pe boy-girl-friend şi poate inconştient pe tine însuţi
şi în acelaşi timp este ca un fel de leac băbesc (tratament intensiv cu ceai de sunătoare după o operaţie pe creier).

nu mai contează cât de mult ai scos limba pe banda de alergat
nu mai contează prelegerile savante despre chestiile nasoale care ţi se pot întâmpla de la fast-food
nu mai contează că aproape invariabil cântarul intră în colaps cănd se procopseşte cu muşteriul pe el
orice păleşte în faţa paradisului ex-cotcodăcitor.

the kfc dinner is the moment of relief after a hard day.
it's the eternal sunshine of the spotless mind.
it's the ultimate brain spa.

tv makes the superstar

cine sunt vedetele în românia?
păi să vedem.

avem:

* categoria "doamnelor şi domnilor" a oamenii din mass-media (în special segmentul divertisment) (m. rădulescu, a. marin, )

* categoria "zdranga-zdranga" - adică toţi cei care se ocupă de muzică (de la manele până la operă)

* categoria "98%zmeura de aur" - "actorii" (cu şi fără ghilimele. eu prefer varianta cu)

* categoria "sexi brăileanca" - (pentru aprofundare a se vedea DDTV, OTV, etc.)

* categoria "bă, eu sunt politician, daaa?" - Jiji, Băse & co

* categoria "papa a făcut bani, eu completez CEC-uri" - aka iri, ţânţâreanu anofel...

* categoria "i do fashion, me" - botezatu & botezatele

* categoria "nu sunt struţ dar nici cămilă" sau "sincretismul artelor"- combinaţie între cele anterior menţionate

* categoria "frec mingea deci exist" - ză fotball players (copii de mingi will do as well) where mutu is doing all the talking

* categoria "the others"

boooooon
marvelos de-a dreptul.

urmează întrebarea de ce? (tolea, de ce?)
dar cum răspunsul este mult prea amplu să mă încapă (cel puţin în postarea de faţă)
trec la o întrebare ceva mai particulară:
de ce există categoria "doamnelor şi domnilor" din zona divertismentului?

vom depăşi răspunsurile de bun simţ
* de aia
şi
* de ce nu

şi voi trece la o analiză mai nesimţită

prezentatorii TV sunt nişte muncitori
- angajaţi cu carte de muncă
- cu leafă
- cu şefi naşpa
- cu target
- cu primă
- cu concediu

diferenţa dintre ei şi muritori este că ei nu lucrează la un birou sau la fabrica de lapte ci în faţa camerelor.

în fişa postului (existentă fizic sau subînţeleasă) stă trecută creşterea audienţei.
şi ce dospeşte mai bine audienţa?
o vedetă.

DECI
JOB-ul prezentatorilor este să prezinte vedete

de aici intervine misticismul.
subit prezentatorii devin vedete.
(o fi şi asta trecut tot în fişa postului?)
este ca şi cum
minerul, prin simpla manevrare a târnăcopului, deveni un fel de michael jackson.

sau de fapt,
minerul, prin simpla manevrare a târnăcopului, deveni cărbune sau minereu (de aur ca să moară de ciudă alchimiştii).

aşadar şi prin urmare, cine nu crede în minuni să se mai gândească odată.
bagheta magică există
este dreptunghiulară, cu o diagonală de obicei mai mare de 51 cm iar în ultima perioadă se cheamă plasmă.

fenomenul, evident, nu a fost inventat la noi (ci mai degrabă preluat, ca orice lucru care se respectă).
să ne amintim de oprah.
care oprah a devenit industrie şi pecete a domnitorului (cărţile pecetluite cu "a fost prezentată la oprah" devin, by default, bestseller).
apropo, ar fi interesant de numărat cuvintele scoase de oprah la una dintre emisiunile ei.
o depăşi 1000? hardly...
adică, la noi, m. rădulescu chiar se străduieşte.

şi că veni vorba de oţil's girl
dacă prezentatorii sunt vedete
abia aştept "duminica în familie" în care invitatul special va fi m. rădulescu.

gâdilă-mă intens

roblogfest - the party.
live
un nea comediantul care se straduie să stoarcă umor din sex
şi se straduie atât de intens încât singurele cuvinte fără conţinut explicit erau articolele, prepoziţiile şi conjuncţiile

omul se consideră interesant povestind cum a ţinut el cură de slăbire prin masturbare timp de câţiva ani.
ascultându-l înţeleg şi de ce.
de fapt întreagul său discurs nu a fost decât o reprezentaţie în acest sens.
... una uscată.

ceea ce mă depăşeşte este motivul pentru care s-a aplaudat la sfărşit.
proiectilele cu snack-box-urile kfc ar fi fost mult mai potrivite momentului artistic.

româno-metrul

dacă vreţi să ştiţi pe unde se situează barometrul vostru de român,
va invit aici.

întrebări şi variante de răspuns perfect caracteristice boborului.

(dacă intelectualii blazaţi cu aere de iasomie nu sunt de acord, se cheamă că nu au aflat încă: sunt (foarte) minoritari).

rezultate aproximative.
ideea contează.

what the fuck happened?

primesc de aproximativ o lună următorul mesaj de la prietenii din listă de mess:

"FInally after all this time I found the only way to lose a lot of weight in just a few weeks and not have to diet or excercise. I seen it on Oprah and the news, ordered it and lost 36 pounds in just a few weeks and still losing, they have it now for only five dollars order it at http://mastlofts.com"

ăăă, mda, am înţeles ideea că nu prea am fost la sală, dar chiar aşa???

şi tot aşa mass-uri peste mass-uri, în acelaşi stil.
până astăzi.
când primesc acelaşi mesaj de la prietenul meu... aflat la 2 centimetri de mine pe calculatorul lui, benoclat la pasiunea vieţii lui (evident nu eu ci oraşul de baştină).
why, sweety, why? este chiar aşa de grav?

şi vine şi răspunsul: ăăă, eu nu sunt logat pe mess.
no shit.
la messul meu zice că esti de juma de oră: ete!
şi era.
dar nu din iniţiativa lui.

now let's log in for real.
oups! nice try!
parola nu este corectă.
(a 10 years old password)
după lupte seculare reuşeşte să o schimbe.

morala: schimbaţi-vă parola de pe mess înainte de a o schimba alţi.

PS: nu am avut curaj să accesez link-ul dim mess (http://mastlofts.com). Do you?

din dragoste, especially for you...

cugerări tâmpite:

stateam şi mă gândeam astăzi:
cum poţi să îi arăţi sefului who's the boss?

nimic mai simplu: fucking his mother.
leaving her pregnant and then dump her.

evident aici există o condiţie fundamentală: boss-ul să nu fie chiar moshulică.
şi ca să fie lucrurile cu adevărat palpitante, dacă boss-ul are în dotare una bucată sister, atunci cu atât mai bine.

task-uri?
dead-end-uri?
sorry boss, but i have my personal task... and there is no dead end to it (ahh well, till she can't make it anymore and a little bit more).

mai complicat de pus în practică planul dacă angajatul este o "she".
satisfacţia poate fi însă înzecită (business note: boss, your mother is lesbi).
dacă totuşi nu se poate, tatăl boss-ului poate reprezenta oricând o alternativă.

şi la petrecerea de demisie se poate cânta:
jumătate tu, jumătate your mother, jumătate eu,
credeam că vom fi împreună mereu...

you have the right to remain crazy

cu toţii avem momentele noastre de strălucire în care dovedim cât de nebuni putem fi.
şi nu mă refer la nebuni în sensul de "acei nebuni frumoşi"
ci la nebuni în sensul de spitalul nr. 9.

mai departe este despre nebunia mea, în întrebări şi răspunsuri:

cum se manifestă nebunia?
în toate direcţiile şi asupra tuturor oamenilor sau obiectelor.

sursa nebuniei?
- oricine şi orice
(la mine, în ultima perioadă, rudele actuale şi (ar vrea ele) viitoare, de gradul 1,2)

victimele nebuniei?
- tot ce iese în cale. ultima oară camera foto.
(telefonul a scăpat ca prin urechile acului)

nebunia este premeditată?
- nu

scala de măsurare?
- richter, mercalli şi în general toate sistemele de măsurare a fenomenelor devastatoare.

păreri de rău?
- here is my answer
(poate doar câteva când mă gândesc că trebuie să dau un car de bani pe altă cameră (spre exemplu) şi să mă chinui 3 luni în procesul de căutare şi de alegere)

de ce accese de nebunie şi nu o tratare raţională a problemelor?
- pentru că oamenii care îmi declanşează nebunia sunt uneori mult prea copii şi/sau mult prea nebuni ca să reuşesc să port un dialog normal.
- pentru că am şi eu o limită
- pentru că nu reuşesc să trec de un tipar de comportament care mi se impune
- pentru că Freud avea dreptate (careful what you do with your children)
(ya, i know, lame excuse...)

care sunt stadiile nebuniei?
păi e ca la română
- expozitiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul

cum îmi revin?
- cine a zis că îmi revin?
- well, da, există perioada de revenire, lacrimogenă şi plină de neîncredere în sorţii de izbândă a unui nou episod dar asta nu înseamnă că m-am dres de nebunie.
- ohh no, fiecare acces mă trece la un next level din cele 9 ale spitalului mai sus amintit.

remediul?
- being the first and only inhabitant of the moon and remaining like that for the rest of my life.

următoarea victimă?
- i am watching you!

matrimoniale

am văzut o nouă reclamă la ikea.
era ceva la stilul:
"bucătărie inox caut partener modern"

pentru ce??
wild sex?
plimbări prin parc sub clar de lună?
un film, o măslină?

dar cred că nu am înţeles eu chintesenţa meandrelor concretului:
cheia trebuie să se găsească în ideea de modern.

numa' că în opinia mea (de customer) termenul modern alăturat de termenul bucătărie se traduce automat
- într-o rezervare la restaurant (libanez, de preferinţă)
sau
- într-un sistem de papa bun instant gen star treck.

şi atunci, my ikea friends,
care este rolul bucătăriei (fie ea şi de inox)???

sau ikea crede în relaţiile la distanţă?


în imagine tot o bucătărie ikea, dar probabil după ce şi-a găsit partenerul modern.

chinezu' nu'i ca românu

am trecut astăzi pe lângă tabăra chinezilor din herăstrău
din faţa ambasadei Chinei.

tabără de protestatari fără voie
de fapt muncitori rămaşi fără obiectul de activitate
care mai au o singură dorinţă: să se întoarcă de unde au plecat.
(veni, video, huge mistake: run for your life)

cum arăta tabăra:
- fără nici un gunoi pe jos
- cu improvizaţiile pentru supravieţuire orânduite în cel mai bun simţ
- cu câteva pancarde
- cu câteva haine aşezate la uscat
- linişte. vorbe relativ şoptite.

să ne amintim oricare protest autohton
să spunem protestul onorabililor profesori:
- o gaşcă de "intelectuali" cu pretenţie
- care urlă exasperant după procent
- profesori care au uitat ce materie predau (nu că ar fi ştiut vreodată)
- care au nevoie de jandarmi să le domolească manifestările
- etc.

iarna nu'i ca vara, indeed.

It's never to late to outlaw stupidity

is it just me or some people use different measurement units then the rest of the people?

citesc în mod constant un blog.
(din motive de voyorism, că altfel nu îmi explic).

acolo întâlnesc, cam odată la două zile, o nouă manifestare de...
nici nu ştiu cum dracu să îi spun.

o combinaţie de fraze care mustesc (amestecat) de
- aer de superioritate
(ascuns mârşav sub o foarte transparentă perdea de modestie:
eu, nuuu, dar vai, eu sunt cea mai neînsemnată fiinţă grozavă de pe pământ)
- opinii cumplit de plicticoase vis-a-vis de subiecte şi mai plicticoase
- pretenţii de om literat
- filosofie kantiană de grădiniţă

dar este ok, fiecare se manifestă aşa cum poate.
(nici cu mine nu îmi este ruşine
no sir, not at all)

ceea ce nu înţeleg eu este reacţia altora care citesc postările şi li se par atât de grozave încât vin cu recomandări de genul (and it is a quote):
"- scrii excelent, neapărat ar trebui să îţi publici articolele şi să fii premiată, chiar recomand să îţi scoţi o carte."

well:
- da, sunt de acord. scrii excelent pentru nivelul de IQ dovedit
- să publice ce? probabil un articol la rubrica "aşa nu"
- cât priveşte premiul, zmeura de aur (pentru scriitură) wiil do
- şi eu recomand să îşi scoată o carte. din bibliotecă.

stupidity is a regular activity.
reading good books & articles is not.

i'm your private dancer

actually, i'm everybody's private dancer.

- i'm my boss private dancer and i have to dance him till i cannot dance anymore
- i'm my customer private dancer and i have to do every move they please

"i'm a dancer for money
Deutch marks or dollars
American Express will do nicely, thank you"

i'm my relative's private dancer and four them i dance for free
and they take it for granted.

and, of course,
i'm my boyfriend's private dancer
and i dance for some (cheap, sometimes) affection
(you know the lyrics:
an other partner in your life to abuse and to adore
... especially to abuse)

but me being your private dancer (who ever you are) doesn't make you my owner.
doesn't make you anything.
makes you just the payer of my dance.

so, watch out!
someday i'l decide that i do not want to make 1 million dollars.

I'm your private dancer, a dancer for money
p.s.: today suppose to be a happy day.