lesson learnd:
fata de orice idiotenie complet idioata pe care o va scoate pe gura-i suava interlocutorul tau unicul mod inteligent de a reactiona este sa ramai calm si sa te detasezi.
orice alta cale este una destinata pierzaniei.
calm si iarasi calm.
cu cat tampenia este mai uriasa cu atat mai eficient este rezultatul.
cazul 1: interlocutorul este un client
argument: daca ii arati ca nu il duce capul nu va cumpara in veci. iar de la client principalul lucru care ne intereseaza sunt banii lui. ergo clientii nu trebuie sa stie ca sunt complet idioti
cazul 2: interlocutorul este un coleg
argument: chiar merita sa intri intr-un conflict deschis cu tovarasul mandru muncitor in fabrici si uzine doar pentru a demonstra ca esti tu mai destept? oricum nu va intelege conceptul si nici argumentatia.
cazul 3: interlocutorul este consoarta
argumentul 1: nu vrei sa iti anunti consoarta ca este idioata. lungi discutii si adanci framantari vor izvori din
argumentul 2: daca consoarta-mi este idioata, situatia asta in ce ma transforma pe mine?... ergo consoarta nu este idioata.
cazul 4 (si cel mai des intalnit): interlocutorul este superiorul ierarhic (sa traiti sefu'!)
argument: seful nu este niciodata idiot.
orice alte argumente se vor solda, in functie de ampolarea lor, in: bete in roate, sarcini si responsabilitati amplificate, amanarea promovarii pana dupa plecarea superiorului ierarhic din firma si, de ce nu, demisia (evident nu a sefului)
ergo, nicioadata, dar absolut niciodata, seful nu este idiot.
asadar: relax & zen yourself!
no need to prove no point to idiot people.
