what grinds my gears: VOLUNTARIATUL

ceva a devenit extrem de putred in voluntariat.
si anume faptul ca ideea de voluntariat incepe sa fie coordonata de oameni.

care oameni
- sunt manati de dorinte nestavilite de a face lucruri de dragul de a face
- simt nevoia ca unii sa fie mai egali decat altii
- se plictisesc groaznic si incep sa inventeze activitati care, chipurile, trebuie sa ne uneasca intr-un cuget si un spirit.
- se comporta ca niste corporatisti stupizi emitand ideii si solutii care sunt bune dar sunt pentru o problema inventata si numai de ei stiuta.

ok, sa explicam mai adanc:
sa spunem ca io vreau sa devin voluntar.
io imi doresc cel mai tare si mai tare ca in timpul liber sa ajut batraneii sa traverseze strada.
booon.
ca sa nu ma ridice pe sus militianul ca acostez batraneii ma inscriu intr-un ONG specializat in domeniu.
deci devin voluntar la traversat strada. asa ma pot manifesta in deplina legalitate.
si pentru urmatorul interval sunt fericit calarind zebra cu batraneii.

brusc ONG-ul ma convoaca sa particip la evenimentul lu' peste organizat cu prilejul "nu stiu ce a voluntariatului".
rolul meu va fi: sa iau batraneii traversati si cu ei sa ne apucam sa facem chestii. gen sa sarim coarda (metaphorically speaking) sau o chestie extrem de unificatoare si semnificativa (si evident idioata).

now, maybe is just me, but i really don't see the point of it.
eu nu m-am facut voluntar ca sa sar coarda.
batraneii nu prea vor sa sara coarda.
intersectia dintre voluntari, beneficiari si saritul corzii da multimea vida.

adica la fel de bine as putea sa iau batraneii traversati, sa le distribui revolvere si, cu totii, intr-un gest unificator si plin de semnificatii, sa gaurim organizatorii evenimentului + geniul caruia i-a venit ideea.
in felul acesta
- tot evenimenul va dura mult mai putin
- la anu nu va trebui sa revenim sa sarim alte corzi si alte sotroane
- exista o sansa destul de buna ca pe viitor geniile cu tendinte de organizare a unor chestii de genul acesta sa se abtina in a se manifesta.
- toata lumea se intoarce la treburile proprii cu satsfactia muncii bine facute.
- si, bineintele, astfel we will make the world a better place.

am i too bad?
do i ask too much?

gay marriage

un regat pentru un rmn

anul trecut am platit 5500 lei pe asigurarile sociale de sanatate pentru PFA-ul pe care il detin.
in tot acest timp anagajatorul meu a platit, la randul lui, asigurari de sanatate pentru mine.
la ce imi foloseste?
pai iata la ce: ca atunci cand solicit o investigatie RMN o cucoana doctor sa imi spuna acru ca "nu imi trebuie", ca spitalul nu are aparatura necesara si ca, oricum "RMN is overrated"
NO SHIT!!!
since when?
de cand medicii sunt mult prea silnici sa scrie o amarata de trimitere catre un RMN la o clinica ce este in stare sa il faca?
de cand spitalele nu isi permit sa isi "cheltuie" din fondurile cu asigurarile?
sau faptul ca nu i-am dat "dreptul" onorabilei doctor a transformat brusc RMN-ul intr-o investigatie total de fita si complet nefolositoare.
mai ales ca, la naiba, cam peste tot scrie ca pentru a se face lumina asupra posibilei probleme pe care o am una dintre investigatiile concludente consta, surprinzator, intr-un rmn.
imi este o scarba de sistem de nu-i adevarat. si asta dupa ce am avut de a face cu sistemul 2 ore.

oricum, cu ocazia asta am aflat care este procedura de inscriere la medic intr-un spital de stat:
programarile incep de la ora X.
oamenii ajung cu 3 ore inainte.
nu li se permite sa stea in fata "ghiseului de programari" aflat la etaj, deci se sta la usa spitalului.
cand mai vine "unul nou" si se indreapta spre "fisier" incep tipetele ca "ce domle, nu vedeti toata lumea asta inaintea dumneavoastra?"
... hmm, ce sa spun... multa lume am vazut si pe la metrou.
multa lume era si pe strada.
dar nu m-am gandit ca toata lumea este "inaintea mea" la programare.
(mai ales ca programarea se face la un ALT ETAJ)
... my bad!
ca orice nelamurire ulterioara sa fie solutionata, o tanti semi isterica cu apucaturi de napoleon decide sa ia situatia cu ambele maini si sa o transpuna intr-o lista.
lucky me: i get no. 16.
iar cand se intampla minunea sa ni se permita elevarea la etajul cu fisierul, napoleonita ne aseaza cuminti in rand. sa traiti sefa!
moment in care se constata ca 30 de oameni stau insiruiti la coada la un ghiseu care urmeaza sa se deschida peste 30 de minute iar sala de asteptare din fata fisierului este plina de scaune goale.

constatare: suntem teribil de inraiti si avem o placere deosebita sa contribuim la inrairea reciproc-generala.
si intrebare: totusi cat costa un aparat care scuipa numere de ordine?

grafice si statistici

true!

game of throne

it's coming!!!

and it's going to be on 17'th of april.

let the game begin!

un alt roman cere sa fie eutanasiat (si din pacate nu este jurnalist)

chestiunea o aflam astazi din ziar.

de fapt aflam mai intai de toate povestea unui domn aflat in demersul sau de a obtine stuff de la ceva institutii din romania. nenea cu pricina, intr-un moment de zaduf, i-a spus unui judecator:
"Eutanasiati-ma, domnilor. Am ajuns in tara asta sa aiba cainii mai multe drepturi decat noi, oamenii. Au venit miercuri la fata locului si domnul expert a facut ce a vrut, numai adevarul nu a incercat sa-l afle. Mai bine ne omorati pe toti, domnule presedinte, la ce sa mai traim?! Eutanasiati-ne”

de la a transforma zaduful omului in stire nationala este cale lunga si pavata
a) cu multa prostie jurnalistica
b) cu lipsa grava de subiecte de presa
c) cu un exercitiu (extrem dar in acelasi timp cotidian) de a distorsiona vorbele

fereasca sfantu' sa spun vreodata chestii de genul "mor de foame" ca se va intelege de aici, neaparat si implacabil, ca in romania rata deceselor din motiv de subnutritie a crescut alarmant.
si nu ca nu am apucat inca sa ma infing intr-un kfc copios (si deci mor de foame)

mai la stanga articolului cu eutanasierea descoperim informatii promitatoare despre Warren Buffet.
sa citam:
"Cu un simt al investitiei de exceptie, Warren Buffet face din orice eveniment o masinarie de facut bani. Afla cum cutremurul devastator din Japonia este transformat in viitori mii de dolari."
argumentul principal este ca musiu Buffet este "Oracolul din Omaha".
aflam ca, de fapt, mecanismul minune de facut bani este cumpararea de actiuni de pe piata nipona (a caror preturi au scazut, firesc, in urma cutremurelor, tsunami, etc.).
ceea ce
a) nu este un mecanism minune
b) nici macar nu este un mecanism (este o actiune)
c) este o actiune logica si de bun simt pentru cei care au cumparat macar odata ceva (prilej cu care au invatat ca preturile mici sunt un lucru bun)

prieteni ziaristi, ce ati patit?
ati fost afectati de radiatiile de la Fukushima?

wind of time

acum 3 ani practicam regula:
"nu se spune nici un pret la client pana ce nu se verifica istoricul discutiilor".
acum practicam aceeasi regula.
dar din motive diametral opuse.

acum 3 ani erau rare momentele in care vindeam stuff la clienti la preturile de lista.
si acum lucrurile se intampla la fel.
necazul este ca acum majoritatea clientilor cumpara la scoruri sub lista.
muuuuuuuuuuuuuuuult sub lista.

munca era mai funny acum 3 ani.

i don't know what i did last summer

anul trecut m-am mutat.
iar astazi, 6 luni mai tarziu, am inteles ca am ratat evenimentul.
doua puncte scazute la nota de la purtare pentru absenta nemotivata!
si 100 de ave maria.

unde am fost?
well, cu siguranta nu am fost la o tigara. no sir! tutunul dauneaza grav sanatatii!
cel mai probabil am fost intr-o lume in care, oups, prezentul este o insiruire de momente inghesuite foarte stramt intre trecut si viitor.
o lume in care prezentul nu este o entitate de sine statatoare, autonoma si independenta.
o lume in care imi car trecutul atarnat de gat fugind gafaind spre viitor calcand doar pe pietrele ovale de pe mozaicul de pe drum.

de ce or fi lasat profesorii notiunea de "carpe diem" pierduta printre lectiile anoste (si extrem de rare) de latina?
am invatat in schimb un car de balast "educativ" cu care ce-am facut? cu ce am ramas?
qui bono?

de cate ori trecem ca rata prin apa pe langa prezent?
de ce o facem? o fi bine? nu, acum serios: o fi bine?
nu ratam ceva important?
nu ratam sa traim de fapt?

de ce nu am avut o materie separata de studiu "carpe diem"?
si sa nu imi spuna cineva ca nu am fi avut ce invata pentru ca, sa recunoaste, habar nu avem ce e aia si cum se practica.

vreau sa traiesc in prezent.
vreau sa privesc lumea detasandu-ma de ea.
vreau ca ca viitorul sa fie tema de visare (si nu o versiune ciudata de boogie man) iar trecutul subiect de rememorare (nu coleg de apartament).

imi pare rau ca am lipsit cand m-am mutat.
mi-ar fi placut sa fiu acolo.

mesaj privat pe cale publica

fara nici un motiv anume am simtit nevoia sa o spun.
ti amo!

pentru ca imi suporti isteriile si iesirile in peisaj (motivate sau nu).
pentru ca ai grija de mine (cu toate ca astazi m-am dus singura la doftor).
pentru ca stii ca sunt altfel si nu te deranjeaza (prea tare, cel putin teoretic).
pentru ca te prostesti si esti silly (si pt ca am exclusivitate la chestiile astea (sper))
pentru ca imi place sa imi petrec timpul cu tine
pentru ca daca as mai avea o viata probabil ca nu mi-as scimba optiunile
si pentru ca mi se pare ca si tu.

shade of my heart, ti amo!

buna! ce faci?

am ajuns la filmul mai sus mentionat din greseala.
am descoperit eroarea (considerata regretabila si monumentala)dupa ce am luat biletele.
tot atunci am presupus ca ca in sala o sa fim in total noi si draku.

dar, fie! ce-am avut si ce-am pierdut? hai sa vizualizam eroarea!

am ajuns cu 20 minute inainte de inceput si, surpriza: lume de nu aveam pe unde trece.
chiar toti se afla aici din greseala, cum am patit noi? hmmmmm....

let's see!
si am vazut.
si ne-a placut.
si am ras.
si la sfarsit s-a aplaudat.

da, cinematografia romaneasca inca nu a scapat de blestemul nuditatii explicite (dar care in cazul acesta, privind retrospectiv, a avut rolul ei de antiteza)
da, la inceput parca scenele erau usor plicticoase.
da, jocul scenic al catorva actori mai trebuia putin condimentat.

da, dar in sfarsit am vazut un film romanesc de epoca postdecembrista in care subiectul nu este jegul si neajunsurile societatii in care traim (exacerbate si intinse pe toti peretii si pe toata pelicula)


si am vazut pe pelicula situatii rupte din viata reala excelent puse in scena.
si am vazut si o lectie de "asa nu" (cam trasa de par si probabil niciodata aplicabila dar este de apreciat intentia)
si am vazut strazi curate si fatade de cladiri frumoase (da, e publicitate. da, nu e chiar adevarat. SO WHAT? de antipublicitate si de jumatatea nasoala mi s-a facut sila pana peste cap)
si am mai vazut si o scena intreaga cu si despre tantari (la care s-a ras cu pofta)
si mi-a placut!

si contrazic duduia din spatele meu care spunea: "este ok pentru un film romanesc".
gresit, lady: este ok. punct.