happy birthday bebe!!!

astazi este cea mai importanta zi.
din toate cele 365 de zile ale anului acesta.
pentru toti cei 6 miliarde si ceva ai planetie.
si pentru toti alienii conlocuitori.

it is my bebe's birthday.

love u sweet!

happy birthday to u mister bebe!!!

happy birthday!
happy birthday!!!
happy birthday!!!!!!!!

mosu cel consumatorist

a inceput luna sarbatorilor.
toata lumea este din ce in ce mai zuzu si mai fericita.

toata lumea isi doreste cadouri.
din ce in ce mai multe.
din ce in ce mai pompoase, din ce in ce mai costisitoare.
cadouri sa fie.
multe si bune.
si scumpe.

am citit deunazi despre ce isi doreste de mos craciun un personaj al blogosferei: un laptop mac book air, albastru.
si, daca se poate, o intalnire cu fondatorul apple pentru care a dezvoltat o slabiciune aparte.
mac book-ul poate astepta si pentru la anul.

ceea ce mi se pare si normal.
si de bun simt, in acelasi timp.
ca doar numai cateva milioane de oameni isi doresc de mos craciun o masa calda.
si, daca se poate, o intalnire cu un medic pentru care de la ciuma si poliomelita au dezvoltat o slabiuciune aparte.
masa calda poate astepta si pentru la anul.

fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi

nu este vorba despre OTV.
dar este vorba despre, probabil, ideea cea mai inteligentă pe care au scos-o onorabilii de la mansarda din piaţa romană.

astăzi am primit pe YM primul mass adevărat.
rezumatul este ceva la stilul:

eu prietenul Andreei invit pe toţi cei care o cunosc la înmormântarea ei.


reply-ul a fost:
"ştiu că este postum, dar despre care Andreea este vorba???"

ceea ce poate părea deplasat dar uimirea că persoana
pe care o ştiu,
cu care mă întâlneam aleator la cumpărături,
cu care am ieşit la ceai şi
cu care am mers la colindat

a murit

este din categoria "bine că stăteam pe scaun".

postarea aceasta se vrea una tristă.
ipocriţii şi blazaţii pot să o numească şi patetică - e alegerea lor.
nu mă interesează.

tot ce mă interesează este faptul că Andreea, persoana cu care ieşeam la ceai şi la colindat a murit.

iar Andreea nu a murit la o vârstă venerabilă:
25
iar Andreea nu a murit în stilul sinuciderilor de la ora 5:
a murit de cancer la sân.
iar Andreea nu a murit oricum:
după o lungă suferinţă.
iar Andreea nu a murit oricând:
de ziua ei.

în cele din urmă nici nu mai contează dacă Andreea este persoana pe care o cunosc eu.
cu siguranţă este persoana
pe care o cunoaştea cineva
cu care cineva s-a întâlnit aleator la cumpărături
cu care cineva a fost la ceai şi la colindat.

Andreea mai este ceva.
este Andreea cuiva
a părinţilor ei, a fraţilor şi surorilor, a iubitului, a prietenilor, a vecinilor, a colegilor
şi toţi aceştia sunt ai Andreei.

dar undeva s-a rupt vraja.
nimeni nu mai este a nimănui.
sau cel puţin nu mai este în modul pe care îl ştiau.
eventual Andreea este pentru ei o reprezentare volatilă şi, deci, în cele din urmă, trecătoare.

and this really sucks.
este o despărţire definitivă şi irevocabilă cu totalul dezacord al părţilor.
şi asta pentru tot restul vieţii aşa cum o ştim noi.

cu siguranţă toată târăşenia asta trebuie să reprezinte mai mult decât
- o Andreea putrezindă
- o mulţime de ceilalţi suferid în diverse grade de broken hart.

şi cu siguranţă reprezintă mai mult.
dar nu şi în viaţa aşa cum o ştim noi.

Andreea putrezindă şi oamenii suferind de broken hart SUNT.
presupunerile, proiecţiile, imaginaţia, filosofia veritabilă sau filosofia diletantă ori teoriile despre moarte şi tot ce este dincolo SUNT DOAR nişte plăsmuiri.

dacă este să asemuim viaţa cu un deşert,
diferenţa dintre cele două ipostaze de mai sus
seamănă cu
diferenţa între nisipul fierbinte
şi
oaza pe care ni se pare că o vedem.

morala este deja clasică dar niciodată preţuită la adevarata valoare.
enjoy, fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi.

sweet dreams are made of this

"I heard a definition once: Happiness is health and short memory ! I whish I'd invented it, because it is very true."Audrey Hepburn

well, she is right.
well, the one who invented it was right also.

si dupa expresia onorabilei doamne, se pare ca ori avea o sanatate de fier ori statea foarte prost cu memoria.

in ceea ce priveste sanatatea, toata lumea o ureaza: de ziua ta, cand stranuti, cand pleci de acasa, cand termini o conversatie telefonica.
it is a common knowledge: cheia marilor succese sta in sanatate.

marele secret universal legat de fericire se pare ca este partea cu memoria.
toata lumea spune:
- o sa iti aduci aminte de asta la un moment dat si o sa imi dai dreptate!
- sa ma tii minte!
- nu ma uita!
- ai uitat?

din pacate uitarea nu este atat de pretuita cum este memorarea.
si cum ar putea fi cand un sistem de educatie (cel putin cel national are la baza memorarea). dar sa nu intram in discutii filosofice.

probabil ca de acest adevar s-a apropiat poporul cand a inventat zicala
"timpul vindeca totul".
partea proasta este ca timpul este o chestie cam abstracta, relativa.

asadar, in order to be happy declar razboi lecitinei

marele bullshit numit dezvoltare personala

da, ne plictisim enorm, suntem blazati si nu avem nimic interesant de oferit lumii.
acesta este momentul de baza, sa il numi asa big bang-ul declansarii fenomenului
DEZVOLTARE PERSONALA

ohh, ce grozavi suntem si ce grozavi vom deveni dupa ce vom duce la bun sfarsit acest intens si extrem de intelectual proces de autodezvoltare, evident, foarte personala.

nu impersonala ca ar fi vai si amar sa fie impersonala.
nu dezvoltare impreuna sau in cadrul a ceva.
nu nenica.
dezvoltare proprie si personala monsher ca asa este bine si frumos.

asa suna bine si se potriveste intocmai personalitatii noastre complexe si de neinteles pentru muritorii nedezvoltati personal.

si acum, pe tema binecuvantatei dezvoltari personale, vom trece la studiul de caz:
"am vazut o floare. cum procedez?"

Raspuns"

OAMENII NEDEZVOLTATI PERSONAL:
se uita la ea, o miros, sunt incantati de miros si colorit, ii fac o poza cu telefonul, eventual o mai si rup si o pun in vaza sau intre copertile unei carti.

OAMENII DEZVOLTATI PERSONAL
(adica acei fericiti ai soartei care si-au pus bazele unei strategii solide de consolidare a personalitatii lor mult prea complexe urmand un program de autoinaltare ce necesita o perseverenta infioratoare si multe alte chestii care evident ma depasesc):

vad floarea in urma unei planificari riguroase. aveau trecut in agenda evenimetul de cel putin cateva luni inainte.
acest eveniment este rodul unui plan agregat si bine gandit.

drumul catre floare este expresia indeplinirii unei indatoriri catre ei insisi si catre societatea in care traiesc.
este modul lor de a-si exprima progresul in ei insisi.

floarea nu este o floare oarecare.
este insasi expresia poetica a frumusetilor si incantarilor pe care le poate oferi pamantul acesta searbad.
este darul pamantului pentru omul care se dezvolta personal.
este semnul ca demersul lor de autodezvoltarea este un lucru bun.

procesul de mirosire a florii este unul complex si implica o analiza comparativa exhaustiva cu alte arome intalnite in carti, citate in diverse locuri si, evident, experimentate de catre oamenii autodezvoltati.

iar fotografierea este o adevarata arta. obiectiv de jdemii de bulioane, cadre diverse, iso adecvat evenimentului.
trebuie o pregatire intensa de jumatate de ora pentru imortalizarea momentului sublim de autodezvoltare prin floare.

dupa care, evident, urmeaza o tratare pretentioasa a evenimentului pe blogul la fel de dezvoltat personal.

TEMA PENTRU ACASA:
analiza comparativa: statul pe WC in cazul omului autodezvoltat personal vs. omul nedezvoltat.

PS:
tot ma gandeam cum sa imi exprim mai bine revolta si sentimentele vis-a-vis de stupizenia dezvoltarii personale.
fiind nedezvoltata personal, evident ca nu puteam produce o idee stralucita.
ma salveaza pozele.



sau











PS2:
atutodezvoltarea nu este un proces de vointa.
autodezvoltarea este.

PS3:
follow the next advice:

lipsa de respect, ca boala cronica, nu tine cont de statut social, sex sau varsta

da, toata lumea se plange ca traim intr-o societate buboasa.
si da, cei care se plang isi rezerva dreptul de a considera ca sunt imaculati.
well, imi rezerv si eu acelasi drept.

traim langa niste oameni pentru care lipsa de respect este manifestarea unei forme de viata inteligente.
singurul lucru care conteaza pentru dumnealor domnii si doamnele din proximitate este sa isi satisfaca nevoile imediate
pentru acest lucru pot trece prin orice

de asemenea traiesc in proximitatea unor oameni pentru care a arunca jigniri nu este decat un exercitiu de umor foarte bun.
oameni pentru care dobitoc, idiot, tampit tine loc de clientul nostru care nu stie ceva si care are nevoie de ajutor.

de asemenea traiesc in proximitatea unor oameni care nu se deranjeaza sa raspunda la salutul voios de "buna dimineata!!!" pe principiul ca sunt foarte ocupati sa citeasca din bloguri cu continut religios.
si pana la urma, daca stau si ma gandesc bine, biblia nu a predicat niciodata ca este pacat sa nu raspunzi la un salut.

traiesc langa oameni care nu sunt in masura sa se exprime mai inteleigent decat pana la nivelul de mocirla si de mahala.
uneori chiar langa oameni pentru care efortul de a nu mai injura este o chestie foarte sofisticata.

si nu vorbesc despre oamenii de pe strada.
ci despre oamenii cu care intru in contact aproape zilnic.

si cum zice reclama de la vodafone: ajungem sa fim oamenii langa care vietuim.
sunt/voi fi colega mea care nu stie sa raspunda la buna dimineata.
sunt/voi fi omul de langa mine care nu este cuvincios.
sunt/voi fi altcineva decat sunt in prezent si asta fara vointa mea.
incet si pe nesimtite.

e ok sa te prinda radarul

nu inteleg cateva lucruri probabil banale:
de ce unii oameni nu sunt in stare sa functioneze mai repede?
de ce trebuie sa se gandeasca 100 de ani sa faca un chestie marunta, de 3 parale?
de ce nu sunt in stare sa depaseasca propriile lor tipicareli si incetineli?
de ce singurul cuvant care ii caracterizeaza este "bănănăiala"?
de ce merg cu trabantul, la viteza 1 pe autostrada?
de ce nimeni (including me) nu are curajul sa ii expediez pe o strada laturalnica pe melcii societatii si sa le spuna verde in fata - your slow motion really sucks?

god, i am so annoyed.

nothing sweet

nu se stie de ce dar
din ce in ce mai des
am senzatia ca ma apropii
din ce in ce mai mult
de ceea ce unii numesc marea trecere.

si o numesc marea trecere ca sa nu o numeasca prea trist, prea infiorator si prea dur
moarte.

e o senzatie absolut idioata.
adica exista momente cand raman incremenita ca vita la poarta noua si ma simt pierduta.
ca si cum asta ar urma.
ca si cum ma desprind de chestiile ordinare (nu nasoale ci obisnuite)
adica aseara cand faceam diverse chestii chestioase (u know what i am talking about) imi vizualizam inmormantarea.
ceea ce este like fucking shit.

am citit pe undeva despre cum unii oameni isi consuma energia pentru a se face nefericiti.
cu alte cuvinte practica o forma de autosabotare.
ma intreb daca sunt victima la asa ceva sau incep sa ma transforma in my personal medium.

ambele ipoteze really suck.

mic tratat despre biscuitele in forma de stea

.
biscuitele este rezultatul unui proces de productie.
biscuitele se produce dupa o reteta.
uneori reteta este corecta.
alteori reteta nu este corecta.
uneori reteta corecta este pusa in practica corect.
alteori nu.

biscuitele se ambaleaza.
uneori se ambaleaza intr-un ambalaj care poate fi usor desfacut.
alteori trebuie sa te chinui.
uneori ambalajul este atractiv.
alteori nu.

biscuitele se depoziteaza.
uneori se depoziteaza intr-un loc racoros, departe de razele de soare.
alteori se depoziteaza langa detergenti.
biscuitele, fiind in forma de stea, este, in general, un produs greu de depozitat.

biscuitele se transporta.
uneori transportul este facut corespunzator standardelor.
alteori biscuitele este manevrat incorect.
si avand in vedere ca biscuitele este in forma de stea, manevrarea este si mai dificila.
prin urmare, adeseori, biscuitele se zdrobeste.

biscuitele are gust.
uneori gustul pe care trebuie sa il aiba
alteori are un gust ciudat - asta cand nu se respecta reteta sau cand papilele gustative ale celui care mananca biscuitele nu functioneza ca deobicei.
alteori, in pachelete de biscutiti se gasesc droguri si alte minuni. dar asta doar in cazul biscuitilor care se plimba intre doua sau mai multe tari.

la biscuiti mai conteaza:
- dimensiunea biscuitelui
- dimensiunea razelor stelei biscuitelui
- textura biscuitelui
- mirosul
- compozitia
- moliciunea biscuitelui
- cat de faramicios este biscuitele
- daca este cu crema sau nu
- daca are si alune
- glazura
- ingredientele
- si foarte alte multe lucruri.

de aici putem trage o singura concluzie:
biscuitele in forma de stea este o fiinta complexa

iata aici un alt eseu (de fapt eseul initial, original) despre biscuitele in forma de stea:
http://www.youtube.com/watch?v=nPbgOgjEfe4

.

fericirea de la celalalt capat al maturii

a face ordine. i am loving it.

nu vreau sa ma fac neinteleasa. nu este vorba despre o curatenie obsesiva, in fiecare zi, de trei ori.

nu.

este ceva mult mai simplu si mai satisfacator.

a face ordine este felul meu de a ma impaca cu mine si cu lumea.

a face ordine in locuinta este incercarea mea de a substitui lipsa ordinii interioare.
ordonarea casei este o chestie controlabila, de care abuzez ori de cate ori nu am cum sa controlez adevarata curatenie dorita.

nevoia de ordine la mine are din ce in ce mai putin de a face cu starea de dezordine existenta.

pentru o curatenie curata, este nevoie de o dezordine metaforica.

da, spun balarii.
in ultimele 48 de ore nu am dormit decat 4.
deci am voie.