româno-metrul

dacă vreţi să ştiţi pe unde se situează barometrul vostru de român,
va invit aici.

întrebări şi variante de răspuns perfect caracteristice boborului.

(dacă intelectualii blazaţi cu aere de iasomie nu sunt de acord, se cheamă că nu au aflat încă: sunt (foarte) minoritari).

rezultate aproximative.
ideea contează.

what the fuck happened?

primesc de aproximativ o lună următorul mesaj de la prietenii din listă de mess:

"FInally after all this time I found the only way to lose a lot of weight in just a few weeks and not have to diet or excercise. I seen it on Oprah and the news, ordered it and lost 36 pounds in just a few weeks and still losing, they have it now for only five dollars order it at http://mastlofts.com"

ăăă, mda, am înţeles ideea că nu prea am fost la sală, dar chiar aşa???

şi tot aşa mass-uri peste mass-uri, în acelaşi stil.
până astăzi.
când primesc acelaşi mesaj de la prietenul meu... aflat la 2 centimetri de mine pe calculatorul lui, benoclat la pasiunea vieţii lui (evident nu eu ci oraşul de baştină).
why, sweety, why? este chiar aşa de grav?

şi vine şi răspunsul: ăăă, eu nu sunt logat pe mess.
no shit.
la messul meu zice că esti de juma de oră: ete!
şi era.
dar nu din iniţiativa lui.

now let's log in for real.
oups! nice try!
parola nu este corectă.
(a 10 years old password)
după lupte seculare reuşeşte să o schimbe.

morala: schimbaţi-vă parola de pe mess înainte de a o schimba alţi.

PS: nu am avut curaj să accesez link-ul dim mess (http://mastlofts.com). Do you?

din dragoste, especially for you...

cugerări tâmpite:

stateam şi mă gândeam astăzi:
cum poţi să îi arăţi sefului who's the boss?

nimic mai simplu: fucking his mother.
leaving her pregnant and then dump her.

evident aici există o condiţie fundamentală: boss-ul să nu fie chiar moshulică.
şi ca să fie lucrurile cu adevărat palpitante, dacă boss-ul are în dotare una bucată sister, atunci cu atât mai bine.

task-uri?
dead-end-uri?
sorry boss, but i have my personal task... and there is no dead end to it (ahh well, till she can't make it anymore and a little bit more).

mai complicat de pus în practică planul dacă angajatul este o "she".
satisfacţia poate fi însă înzecită (business note: boss, your mother is lesbi).
dacă totuşi nu se poate, tatăl boss-ului poate reprezenta oricând o alternativă.

şi la petrecerea de demisie se poate cânta:
jumătate tu, jumătate your mother, jumătate eu,
credeam că vom fi împreună mereu...

you have the right to remain crazy

cu toţii avem momentele noastre de strălucire în care dovedim cât de nebuni putem fi.
şi nu mă refer la nebuni în sensul de "acei nebuni frumoşi"
ci la nebuni în sensul de spitalul nr. 9.

mai departe este despre nebunia mea, în întrebări şi răspunsuri:

cum se manifestă nebunia?
în toate direcţiile şi asupra tuturor oamenilor sau obiectelor.

sursa nebuniei?
- oricine şi orice
(la mine, în ultima perioadă, rudele actuale şi (ar vrea ele) viitoare, de gradul 1,2)

victimele nebuniei?
- tot ce iese în cale. ultima oară camera foto.
(telefonul a scăpat ca prin urechile acului)

nebunia este premeditată?
- nu

scala de măsurare?
- richter, mercalli şi în general toate sistemele de măsurare a fenomenelor devastatoare.

păreri de rău?
- here is my answer
(poate doar câteva când mă gândesc că trebuie să dau un car de bani pe altă cameră (spre exemplu) şi să mă chinui 3 luni în procesul de căutare şi de alegere)

de ce accese de nebunie şi nu o tratare raţională a problemelor?
- pentru că oamenii care îmi declanşează nebunia sunt uneori mult prea copii şi/sau mult prea nebuni ca să reuşesc să port un dialog normal.
- pentru că am şi eu o limită
- pentru că nu reuşesc să trec de un tipar de comportament care mi se impune
- pentru că Freud avea dreptate (careful what you do with your children)
(ya, i know, lame excuse...)

care sunt stadiile nebuniei?
păi e ca la română
- expozitiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul

cum îmi revin?
- cine a zis că îmi revin?
- well, da, există perioada de revenire, lacrimogenă şi plină de neîncredere în sorţii de izbândă a unui nou episod dar asta nu înseamnă că m-am dres de nebunie.
- ohh no, fiecare acces mă trece la un next level din cele 9 ale spitalului mai sus amintit.

remediul?
- being the first and only inhabitant of the moon and remaining like that for the rest of my life.

următoarea victimă?
- i am watching you!

matrimoniale

am văzut o nouă reclamă la ikea.
era ceva la stilul:
"bucătărie inox caut partener modern"

pentru ce??
wild sex?
plimbări prin parc sub clar de lună?
un film, o măslină?

dar cred că nu am înţeles eu chintesenţa meandrelor concretului:
cheia trebuie să se găsească în ideea de modern.

numa' că în opinia mea (de customer) termenul modern alăturat de termenul bucătărie se traduce automat
- într-o rezervare la restaurant (libanez, de preferinţă)
sau
- într-un sistem de papa bun instant gen star treck.

şi atunci, my ikea friends,
care este rolul bucătăriei (fie ea şi de inox)???

sau ikea crede în relaţiile la distanţă?


în imagine tot o bucătărie ikea, dar probabil după ce şi-a găsit partenerul modern.

chinezu' nu'i ca românu

am trecut astăzi pe lângă tabăra chinezilor din herăstrău
din faţa ambasadei Chinei.

tabără de protestatari fără voie
de fapt muncitori rămaşi fără obiectul de activitate
care mai au o singură dorinţă: să se întoarcă de unde au plecat.
(veni, video, huge mistake: run for your life)

cum arăta tabăra:
- fără nici un gunoi pe jos
- cu improvizaţiile pentru supravieţuire orânduite în cel mai bun simţ
- cu câteva pancarde
- cu câteva haine aşezate la uscat
- linişte. vorbe relativ şoptite.

să ne amintim oricare protest autohton
să spunem protestul onorabililor profesori:
- o gaşcă de "intelectuali" cu pretenţie
- care urlă exasperant după procent
- profesori care au uitat ce materie predau (nu că ar fi ştiut vreodată)
- care au nevoie de jandarmi să le domolească manifestările
- etc.

iarna nu'i ca vara, indeed.

It's never to late to outlaw stupidity

is it just me or some people use different measurement units then the rest of the people?

citesc în mod constant un blog.
(din motive de voyorism, că altfel nu îmi explic).

acolo întâlnesc, cam odată la două zile, o nouă manifestare de...
nici nu ştiu cum dracu să îi spun.

o combinaţie de fraze care mustesc (amestecat) de
- aer de superioritate
(ascuns mârşav sub o foarte transparentă perdea de modestie:
eu, nuuu, dar vai, eu sunt cea mai neînsemnată fiinţă grozavă de pe pământ)
- opinii cumplit de plicticoase vis-a-vis de subiecte şi mai plicticoase
- pretenţii de om literat
- filosofie kantiană de grădiniţă

dar este ok, fiecare se manifestă aşa cum poate.
(nici cu mine nu îmi este ruşine
no sir, not at all)

ceea ce nu înţeleg eu este reacţia altora care citesc postările şi li se par atât de grozave încât vin cu recomandări de genul (and it is a quote):
"- scrii excelent, neapărat ar trebui să îţi publici articolele şi să fii premiată, chiar recomand să îţi scoţi o carte."

well:
- da, sunt de acord. scrii excelent pentru nivelul de IQ dovedit
- să publice ce? probabil un articol la rubrica "aşa nu"
- cât priveşte premiul, zmeura de aur (pentru scriitură) wiil do
- şi eu recomand să îşi scoată o carte. din bibliotecă.

stupidity is a regular activity.
reading good books & articles is not.

i'm your private dancer

actually, i'm everybody's private dancer.

- i'm my boss private dancer and i have to dance him till i cannot dance anymore
- i'm my customer private dancer and i have to do every move they please

"i'm a dancer for money
Deutch marks or dollars
American Express will do nicely, thank you"

i'm my relative's private dancer and four them i dance for free
and they take it for granted.

and, of course,
i'm my boyfriend's private dancer
and i dance for some (cheap, sometimes) affection
(you know the lyrics:
an other partner in your life to abuse and to adore
... especially to abuse)

but me being your private dancer (who ever you are) doesn't make you my owner.
doesn't make you anything.
makes you just the payer of my dance.

so, watch out!
someday i'l decide that i do not want to make 1 million dollars.

I'm your private dancer, a dancer for money
p.s.: today suppose to be a happy day.

no name world

de fiecare dată când mă întâlnesc cu cineva nou am aceeaşi problemă majoră:
CUM SPUNEA CĂ ÎL CHEAMĂ?
... hell knows.

am încercat toate strategiile călduros recomandate pentru ţinerea de minte a numelor.
zero rezultate.
total block-out.

ar trebui ca oamenii să poarte arborate în piept ecusoane.
aşa lucrurile ar fi mult mai vesele şi mai echitabile.
nu ar mai trebui să îmi storc my last juicy neuron
încercând:
- să înţeleg mormăiala interlocutorului în momentul realizării prezentărilor
- să reţin din prima numele
- să îmi amintesc ce nume scria pe cartea de vizită
- să NU mă uit mai mult de 5 ori, în timpul unei întâlniri, pe mai sus numita carte de vizită.

fenomenul a început să capete proporţii
ajungând la situaţii în care vorbesc zile la rând cu o persoană fără să am habar de numele său (cu toate că acesta a apărut de mai multe ori în discuţie).
şi proporţiile sunt din ce în ce mai mari cu cât toată lumea din jur proclamă sus şi tare cât de important este acest element în defăşurarea unei afaceri.

şi da, este important
întrucât face parte din marea piesă ce teatru (sau marele bullshit) numită
"dragă clientule, hai să îţi demonstrez cât de important este pentru mine parteneriatul cu stupizenia dumitale"
soldată cu
they lived happily ever after
till the business is over.

întrebarea mea este:
nu se poate trăi happily ever after fără ca numele să fie implicate?
adică, ce este rău în salutul:
bună ziua domnule client 1350 euro!

lucrurile ar fi mult mai simple.
aşa vom şti în permanenţă ce ne leagă de interlocutorii noştri.

stilistica se poate extinde.
să exemplificăm:
- bună seara domnule "slk şi vilă în pipera"!
- bună seara domnişoară "I'm a lady but I do sex for money"!

let's make things better
let's have a world without names

silenţium, măgarilor!

nimic nu mă poate enerva mai mult decât deştepţii care permanent simt o nevoie acută de a emite judecăţi de valoare cu privire la persoana mea.

muzica pe care o ascult eu nu este niciodată bună,
cărţile pe care le citesc sunt evident, neinteresante,
starea mea de sănătate nu este niciodată conformă cu descrierea mea ci cu a lor,
mâncarea mea este nesănătoasă (3 days from 5 I eat salads...),
modul meu de exprimare este nepotrivit contextului,
cum mă îmbrac..., ce să mai, mai bine dezbrăcată...
iar stilul în care îmi petrec timpul este categoric sub orice critică.


noroc că există aceşti minunaţi oameni care s-au născut cu menirea de a îmbunătăţi lumea pătată de
îndrăzneala mea de a exista şi de a face lucrurile my way.

ceea ce mă ţâfnoşeşte şi mai vârtos este faptul că în 35% din cazuri deştepţii de mai sus sunt oameni apropiaţi mie.
care au şi ei o problemă existenţială: ME.

what is the fucking point of bugging me off on things which:
- are personal
- do not affect you
?

my life, my choices, my liberty
step away from them!