just oldy

ma gandeam acum ceva vreme ca impofida faptului ca sunt in versiunea ale4them 24.0(de fapt astazi am ajuns la versiunea 24.2 - happy birthday to me!!!)am cam aceleasi caracteristici ca versiunea ale4them 3.0 sau 4.0 sau 5.0 sau ...

well, in week-end am facut un dus si m-am razgandit.
sau mai bine zis am aflat ca mai degraba am caraceteristicile pe care teoretic ar trebui sa le aiba ale4them 42.0 sau 42.0+

why is that?

1. uit:
1.1. chestii legate de oameni gen cum se cheama persoana/personalitatea importanta la care am fost astazi.
ceea ce este grav (adica palmaresul ar trebui sa fie printre ultimele chestii care se uita, nu?)
1.2.mirosuri. aveam o memorie olfactiva fantastica.
adica stiam cum miroase o mancare pe care nu am mai gustat-o de 10 ani.
well, cand am facut dusul din week-end m-am spalat cu o chestie care mirosea a ceva.
nu pot sa imi amintesc a ce.
si chestia asta ma enerveaza cumplit.

2. nu mai am rabdare si nu ma mai inteleg:
2.1. cu clientii - mi se par din ce in ce mai dobitoci si nu mai vreau sa ii ascult. nu ma mai intereseaza ce spun. nu mai am chef sa le explic. mi se pare ca oricum este in zadar.
2.2. cu rudele - de ce nu intelegeti ce spun?
de ce trebuie sa dau de fiecare data explicatii suplimentare?
de ce atata ipocrizie si rautate?
de ce nu ma lasati sa fiu eu insami, originala, just me?
de ce trebuie sa imi particularizez viata dupa modul vostru de a fi?
2.3. cu cunostintele - chiar nu am chef de formalitati idioate, de false prietenii, de a corespunde standardelor voastre, evident idioate.
2.4. cu colegii - just do your fucking job.
yours, not mine.
and do not listen religious conferences, for god's sake
2.5. cu etc. (cu bebe, cu mine, cu altii)

3. somnul:
3.1. adorm devreme - gen 10-11. nu m-a mai prins ora 12 noaptea de... hmm, am uitat de cand.
3.2. dorm la pranz - ceea ce nu s-a intamplat nici macar cand eram bebel mic si nestiutor.
asta doar in week-end pentru ca in timpul saptamanii clientii nu stiu sa imi respecte orele de somn.

4. spiritul de aventura:
- care spirit de aventura???

toate acestea pot fi puse si pe seama:
- oboselii, din ce in ce mai acute
- stresului
- caldurii
- etc.

sau putem privi altfel problema:
gradul scazut de tolerare a
- oboselii
- stresului
- caldurii
- etc
este cauzat de starea de imbatranire.

in oricare din cele doua variante se impune, urgent,
ale4them resurection.

hai ca se poate vs. behind blue eyes

in ultima perioada constat schimbari. in bine. in din ce in ce mai bine.
da, este vorba despre noi.

cu toate acestea nu inteleg de ce nu ma pot bucura.
adica este clar ca ma aflu in situatia: "dupa atata vant si ceata a venit si soarele".
este clar ca soarele este ceea ce asteptam si ceea ce imi doresc ca o realitate permanenta.

ei bine, cu toate acestea ma preocupa mai mult motivele aparitiei soarelui, motivele existentei anterioare a norilor, a vantului si a cetii.
si pur si simplu nu ma pot bucura de soare.

probabil ca motivele sunt doua:
- starea in care ma aflu de ceva vreme
- me & my interior design.


si, evident, in loc sa enjoy, merg mai departe cu analiza si nu pot sa gasesc decat doua motive ale schimbarii:

1. motivul fericit - "hai ca se poate"

in traducere libera: "da, m-am prins ca nu este bine asa cum eram, da, stiu ca trebuie sa ajustez - iata primele rezultate. stiu ca iti place. voi persevera".

2. motivul mai putin vesel - "behind blue eys"


in traducere libera - sigur trebuie sa existe o motivatie ascunsa. din categoriile teoria conspiratiei sau it is to good to be light.
de ce exista acest motiv: me & my interior design (mostenire de la my mother & her interior design)





evident, prefer prima varianta.
evident, sunt sigura ca motivul real is behind door no. 2.
and i hate it.

si este simplu si evident de ce cred asta.
dupa ce m-ai invatat ca este ok sa fiu calda si sa imi arat afectiunea a urmat o perioada in care am pus in practica teoria.
simultan dialogurile s-au transformat in lungi monoloage.
iar comunicarea s-a transformat in noncomunicare.
and every kiss had to lead to something.

prin urmare, este normal ca acum, in vremuri de inflatie a dragalaseniei, sa ma astept ori ca:
1. every kiss will lead to something or to somethingelse.
2. something had lead to every kiss.

makes sens, doesn't it?

se pare ca am crescut mare...

nu iubesc copii.
ma deranjeaza cand tipa, ma infioara ideea schimbarii scutecelor si a noptilor nedormite din cauza lor.

nu am nici o afinitate materna.

cu toate acestea astazi am citit o chestie care m-a zapacit.

era un post despre un bebelus grav bolnav.
un copil extraordinar de frumos.
dupa cum se poate vedea.
cica trebuie sa suporte mai multe interventii chirurgicale fiecare cate 30.000 euro bucata.

si acum sa ne imaginam ca suntem parintii acestui copil:

- cum este sa fii nevoit sa iti botezi copilul in incubator, in prima lui zi de viata, pe principiul ca e posibil ca sa nu apuce si cea de-a doua zi?

- cum este sa faci rost de cel putin 60.000 euro in cateva saptamani/luni - asta incadrandu-se la "cheltuieli neprevazute"?

- cum este sa te gandesti ca daca nu reusesti sa strangi banii necesari, iti va muri copilul si din cauza neputintei tale?

- cum este sa iti vezi copilul murind?

- cum este sa iti vezi copilul vindecandu-se?

acum ceva ani, cand eram prin clasa a 6-a sau a 7-a, am fost la o inmormantare a unui copil aflat intr-o situatie asemanatoare.
singura mea preocupare pe atunci era cum sa fac sa stau mai mult pe langa un tip de care imi placea.

bloody hell, what was i thinking???

perfect love statement

You became the light on the dark side of me.
You remain my power, my pleasure, my pain.
To me you're like a growing addiction that I can't deny.
I compare you to a kiss from a rose on the grey.

desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!

astazi am experimentat tristetea trecerii timpului si a imbatranirii

am reintalnit dupa 6 luni o cunostinta foarte draga. am ramas absolut socata.

era ca si cum trecuse peste ea 10-15 ani in doar 6 luni.
aproape nu am recunoscut-o.

si inteleg de ce: 8,9,10 ore pe zi este nefericita, stresata, tracasata. in fiecare zi. de 4 ani incontinuu.
se pare ca nu ar avea de ales.

trist.

chestia asta mi-a dat de gandit. oare chiar se merita? oare chiar nu exista alegere? oare este chiar atat de greu sa rupi pisica in doua?
... experienta proprie imi spune ca da.
... din pacate (sau in cazul meu din fericire, poate)

si atunci nu pot decat sa ma gandesc la vorbele ecclesiastice.
dar totusi, in toata aceasta desertaciune trebuie sa fie loc si de putina fericire.
ca altfel...

sanctimonious boolshit

una dintre pacatele oamenilor este ingustenia si inflexibilitatea.
citeam undeva despre cele doua tipuri de om care pot exista: omul tanc si omul cameleon.

in ultima perioada am avut de a face cu ambele tipuri.

astazi m-am lovit de omul tanc.

in felul lui de a fi, fixist si ingust, este o placere organica, perversa, de a fi asa cum spune EL si nu altfel.
cand omul tanc emite o idee, atunci aceasta este prin excelenta ADEVARATA, SFANTA si de NECONTESTAT chiar daca este o uriasa prostie.

zilnic intalnesc tot felul de exemplare de oameni. sunt obisnuita cu diversitatea si ciudateniile. cu toate acestea, pentru nu stiu care motiv, oamenii tanc ma enerveaza cumplit.

starea lor de ingustime si inflexibilitate imi starneste o revolta si o ura imensa.
poate si pentru ca este mai mult decat evident ca lucrurile pot sta si alfel decat sustin dictatorii.
poate pentru ca isi sustin ideile cu o supradoza de aroganta si condescendenta.
pentru ca nu suport dictatura in general si dictatura prostiei in particular.

despre artisti si egoism

sunt duala. oscilez. visez la mai mult. visez la fericire, chiar daca atingerea ei este un proces obositor.

prin urmare cer mult pentru ca stiu ca ofer mult. iar acest lucru stiu ca exaspereaza.

prin urmare sunt recunoscatoare pentru progresele facute de cei de langa mine. multe. unele semnificative. altele temporare.
oricum ar fi, trebuie sa le recunosc si sa le apreciez. este mult, mult mai bine.

dar vreau mai mult pentru ca se poate mai mult.

inteleg totodata ca noi, ca personalitati, suntem asa cum ne-a vazut si ne-a croit "artistul".
fiecare avand, de buna seama, propriul artist.
fiecare devenind, la randul nostru, artisti.

ceea ce fac eu este deopotriva un act de egoism si de narcisism.
consider ca pot aduce ajustari artistului din tine.
consider ca artistul care te-a creat a gresit pe alocuri nuantele si incerc sa le schimb.

imi dau seama ca ceea ce vreau este un abuz.
o forma de aroganta care deranjeaza.
si pentru asta imi cer iertare.
... din pacate nu ma pot opri, cu toate ca stiu ca si artistul din mine este departe de perfectiune.

cu toate acestea continui si nu pot decat sa ma justific prin doua argumente:
1. vreau binele
2. vreau mai mult pentru ca se poate mai mult.

iadul se gaseste in detalii

cutia de pastile goala lasata pe masa
tricoul aruncat intre coltul patului si calculator
geanta aruncata intr-un colt pe scaun. o simt in spate si ma deranjeaza cumplit
pantalonii eleganti pe spatarul aceluias scaun, parte din ei mototoliti sub geanta
4 cani din tot atatea posibile insirate la capatul patului
sosetele care nu au nimerit in "cosul" numit sifonier

si cu toate acestea - este bine, aproape ordine.

probabil ca ceea ce simt se numeste obsesie - a lucrurilor marunte care trebuie oranduite.
unii o numesc exagerare a lucrurilor nesemnificative.
unii rezuma simtomele sub deviza "esti cu capul".

da, ok - simt obsesia lucrurilor nesemnificative.
da, acest lucru ma chinuie cumplit.
da, acest lucru ma oboseste putin cate putin si din ce in ce mai mult.
da, cunosc greutatea lucrurilor importante (si ma inclin in fata respectarii lor), dar o cunosc si pe cea a detaliilor.

prin urmare proclam: detaliile nu exista.
atat timp cat clasificarea in important si nesemnificativ este rezultatul unei perceptii strict personale deci subiective - proclam nesemnificativul important si importantul detaliu derizoriu.

sa vedem cum te descurci in aceasta noua lume.

Dragostea înseamnă să nu fii nevoit să spui niciodată "îmi pare rău"

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată...
(I Cor. 13, 8), Apostolul Pavel

ajuta Doamne neputintei mele!

despre oameni. despre mine.

in ultima perioada nu mai reusesc sa inteleg si sa imi explic oamenii.
me included.

este paradoxal cum ne schimbam atitudinile si comportamentul de la o clipa la alta.
este paradoxal ca nu intelegem gradul in care acest lucru afecteaza pe cei din jur.

da, oamenii sunt egoisti.
including me.
me almighty.
ave moi!


legea care guverneaza universul: eu sunt persoana care conteaza.
avem tendinta:
- de a ne schimba brusc.
- de a uita de ceilalti, de sentimentele lor, de ce reprezinta ei ca persoana si de ce reprezinta ei pentru noi
- de a reactiona aiurea, total iesit din contextul perceput de ceilalti.
ne comportam ca niste bestii absurde, dupa cum ne dicteaza propriul plac, fara a tine cont de cei din jur.
ades dam cu bata in balta si facem foarte multi stropi.
iar acest lucru ni se pare normal.
well, we are wrong.

cu toate acestea avem tendinta sa ne asteptam de la cei din jur la un comportament total opus.
eu ma astept ca oamenii pe care ii stiu sa fie constanti.
constanti asa cum ii stiu. asa cum i-am cunoscut, poate, odata.
si daca se poate, sa se poarte ca niste catelusi dragalasi, entuziasmati de venirea stapanului.
ar fi chiar excelent.

dar de fiecare data experimentez dezamagirea.
dezamagire pe care o aduc, de buna seama, si altora.
constant si intens.

sunt o persoana inadaptata relatiilor interumane.
cand Einstein a formulat teoria relativitatii, se referea la fizica.
eu asociez relativitatea mai degraba oamenilor si relatiilor dintre ei.
si nu este o asociere prea vesela.